Pământul tău Sfânt

Lasă-ne înserarea în desișul poveștilor, de Cer să ne ascundă
Întinde-te lângă mine și palma la pieptul tău mi-o frământă
Să ne ude ploaia de stele, să ne adoarmă parfumul de tei
Să fim pământeni pentru o noapte, a noastră, să coborâm dintre sfinți, dintre zei
Lasă-ți aripile să zburde, fă să alerge spre mare sufletul meu cu picioare de lut
Învârte-mă-n horă de iele, înrobește-mă cu al iubirii tale sărut
Fă-mă să râd, să oftez, după tine cu lacrimi potop fă-mă să plâng
Dă-mi credință, trădări, regăsiri, fă-mă Pământul tău Sfânt

This entry was posted on 1 June 2014, 10:12 and is filed under Scrisori cu Fata de fragi. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (5)

#1 by mira on 9 June 2014 - 11:40

Sunt fata ratacita
Intr-o padure fara sfarsit
Simtul orientarii
L-am pierdut
De cand
RATACESC
Prin propriile dezamagiri
Si esecuri
De cand
Iubirea
O caut…
Abia acum am gasit-o
AICI
In palatul
Urzit cu fire stravezii de iubire
Stapanul tese
Vestmant de poveste
Pentru Fatadefragi
Care
Si ea il iubeste…

Doamne,
E atat de frumoasa povestea!
Gandurile li se-mpletesc
Aproape nefiresc
E o lume magica,
Aproape ireala
In care eu
Ar trebui
Sa ma simt
BANALA
Eu,
O fata ratacita
Cu iubirea ei
Neimplinita
Niciodata descoperita…

Eu
Nu am
Decat cuvinte
Grele, pamantene
Ale lumii acesteia
Ale iubirilor noi
Care toate au cate un defect
“Le lipseste lacrima
Sau chiar suflet deloc n-au in piept
Sunt de unica folosinta,
Le imbraci si le arunci…”
Ah, cata dreptate
Are POETUL acesta nebun
Te face sa te-ntrebi
LA CE BUN?

Reply
- #2 by Domnul Bob on 9 June 2014 - 22:43
  
  Îmi place tare !
  
  Ce-aș mai putea cu buzele uscate ale cernelurilor să îți spun,
  Să pară psalmi când mă ascultă lumea, doar în lectura ta să fiu cuvânt nebun
  Trupuri să-îmbrac pe gustul ei, dar eu cu dinți de virgule să rup dantele
  Cum să pictez doar sfinți făcând minuni, și numai tu să vezi nude culori avându-mă-între ele ?
- #3 by Domnul Bob on 9 June 2014 - 23:32
  
  M-am gândit dacă să aduc sau nu puțină lumină pe întunecatele și tainicele culoare care duc din odăile mele în fermecatele grădini ale Fetei de Fragi, și cred că trecătorul, și de altfel deloc nobilul titlu pe care mi l-am asumat, acela de Domn al Cuvintelor Răvășite, mă obligă să mărturisesc că uneori am privilegiul de a-mi putea însoți gândurile cu ale sale. Privilegiu de care nu am abuzat niciodată. Oricum ar fi cuvintele mele, sunt cuvinte rostite de un domn.
- #4 by mira on 10 June 2014 - 6:23
  
  Si ce cuvinte frumoase…intr-adevar ale unui domn…
- #5 by mira on 10 June 2014 - 7:37
  
  Multumesc…ma chinuie talentul…intr-adevar, eu simt gustul amar al cuvintelor tale…eu vad de multe ori doar cuvinte aruncate pentru suflete disperate…cuvintele tale ma ard, alteori, de cele mai multe ori….esti poetul nebun de iubire…care taxeaza superficialitatea…fiintele a caror asa zisa iubire e doar un foc de paie…e doar o nevoie egoista de celalalt…e teama de singuratate…e doar dorinta trupeasca…ce sa-i faci…suntem limitati de conditia noastra umana…Nu stiu de ce eu trebuie sa ma simt banala in lumea ta…poate pt ca SUNT pe nivelul acesta al lumii de astazi…si iubirea mea e doar dorinta…
  Dar stii, de aici porneste totul…de la dorinta…in timp, ea sa transforma …

Souvenir