Pământul tău Sfânt


Lasă-ne înserarea în desișul poveștilor, de Cer să ne ascundă
Întinde-te lângă mine și palma la pieptul tău mi-o frământă
Să ne ude ploaia de stele, să ne adoarmă parfumul de tei
Să fim pământeni pentru o noapte, a noastră, să coborâm dintre sfinți, dintre zei
Lasă-ți aripile să zburde, fă să alerge spre mare sufletul meu cu picioare de lut
Învârte-mă-n horă de iele, înrobește-mă cu al iubirii tale sărut
Fă-mă să râd, să oftez, după tine cu lacrimi potop fă-mă să plâng
Dă-mi credință, trădări, regăsiri, fă-mă Pământul tău Sfânt

Anunțuri
  1. #1 by mira on 9 Iunie 2014 - 11:40

    Sunt fata ratacita
    Intr-o padure fara sfarsit
    Simtul orientarii
    L-am pierdut
    De cand
    RATACESC
    Prin propriile dezamagiri
    Si esecuri
    De cand
    Iubirea
    O caut…
    Abia acum am gasit-o
    AICI
    In palatul
    Urzit cu fire stravezii de iubire
    Stapanul tese
    Vestmant de poveste
    Pentru Fatadefragi
    Care
    Si ea il iubeste…

    Doamne,
    E atat de frumoasa povestea!
    Gandurile li se-mpletesc
    Aproape nefiresc
    E o lume magica,
    Aproape ireala
    In care eu
    Ar trebui
    Sa ma simt
    BANALA
    Eu,
    O fata ratacita
    Cu iubirea ei
    Neimplinita
    Niciodata descoperita…

    Eu
    Nu am
    Decat cuvinte
    Grele, pamantene
    Ale lumii acesteia
    Ale iubirilor noi
    Care toate au cate un defect
    „Le lipseste lacrima
    Sau chiar suflet deloc n-au in piept
    Sunt de unica folosinta,
    Le imbraci si le arunci…”
    Ah, cata dreptate
    Are POETUL acesta nebun
    Te face sa te-ntrebi
    LA CE BUN?

    • #2 by Domnul Bob on 9 Iunie 2014 - 22:43

      Îmi place tare !

      Ce-aș mai putea cu buzele uscate ale cernelurilor să îți spun,
      Să pară psalmi când mă ascultă lumea, doar în lectura ta să fiu cuvânt nebun
      Trupuri să-îmbrac pe gustul ei, dar eu cu dinți de virgule să rup dantele
      Cum să pictez doar sfinți făcând minuni, și numai tu să vezi nude culori avându-mă-între ele ?

    • #3 by Domnul Bob on 9 Iunie 2014 - 23:32

      M-am gândit dacă să aduc sau nu puțină lumină pe întunecatele și tainicele culoare care duc din odăile mele în fermecatele grădini ale Fetei de Fragi, și cred că trecătorul, și de altfel deloc nobilul titlu pe care mi l-am asumat, acela de Domn al Cuvintelor Răvășite, mă obligă să mărturisesc că uneori am privilegiul de a-mi putea însoți gândurile cu ale sale. Privilegiu de care nu am abuzat niciodată. Oricum ar fi cuvintele mele, sunt cuvinte rostite de un domn.

    • #4 by mira on 10 Iunie 2014 - 6:23

      Si ce cuvinte frumoase…intr-adevar ale unui domn…

    • #5 by mira on 10 Iunie 2014 - 7:37

      Multumesc…ma chinuie talentul…intr-adevar, eu simt gustul amar al cuvintelor tale…eu vad de multe ori doar cuvinte aruncate pentru suflete disperate…cuvintele tale ma ard, alteori, de cele mai multe ori….esti poetul nebun de iubire…care taxeaza superficialitatea…fiintele a caror asa zisa iubire e doar un foc de paie…e doar o nevoie egoista de celalalt…e teama de singuratate…e doar dorinta trupeasca…ce sa-i faci…suntem limitati de conditia noastra umana…Nu stiu de ce eu trebuie sa ma simt banala in lumea ta…poate pt ca SUNT pe nivelul acesta al lumii de astazi…si iubirea mea e doar dorinta…
      Dar stii, de aici porneste totul…de la dorinta…in timp, ea sa transforma …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: