«
»

Zăpăcind-o !


Spusele mele
Nu sunt lungi
N-aș putea să spun
Despre tine
O frază
Pentru că mă poticnesc
În ochii tăi
Și mă apuc să-ți număr
Genele
Tu mă întrebi
Ceva
Și eu devin atent
Să-ți răspund
Am pierdut șirul
Genelor
Acuma-ți număr liniile
Sărutului
Pe buze
Dar mai întâi mă poticnesc
În ochii tăi
Care mă oglindesc
În alte chipuri
Mă simt străin
Dar verde
Și nebun
Zăpăcind-o !

This entry was posted on 8 May 2016, 17:24 and is filed under Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

  1. poetatapreferata's avatar

    #1 by poetatapreferata on 8 May 2016 - 20:49

    Verdele are atât de multe valențe la tine încât îl caut în orice poem. Foarte frumos!

    Reply
    • Domnul Bob's avatar

      #2 by Domnul Bob on 8 May 2016 - 21:05

      Cu plecăciuni, Domniță ! Mulțumesc !
      Cred, că mai întâi a fost verde, apoi toate celelalte.

    • poetatapreferata's avatar

      #3 by poetatapreferata on 8 May 2016 - 21:07

      Așa e! Nu-mi mulțumi! Eu mulțumesc că mi-e dat să citesc ceva pe placul inimii mele. Seară frumoasă!

    • Domnul Bob's avatar

      #4 by Domnul Bob on 8 May 2016 - 21:44

      Seară pe placul inimii tale !

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.