Călimara noastră


Sunt lacrimă, în care stelele fierbinți răsar
Și Cer gândesc să-mi stai mereu în minte
Te iau, te vreau, nu lut de frământat, ci dar
O strălucire strânsă-n brațe de cuvinte
Mi-ai fost rostire, și mi-ai fost și gând
Te-am adormit sub pleoape și te-am învelit cu gene
Mi-e dor de somnul tău, de vise sunt flămând
Te-aștept în călimara noastră, încă mai e vreme

  1. #1 by poetatapreferata on 9 Mai 2016 - 19:44

    Uhhh! Potrivire în rime! Te descopăr tot mai talentat! Îmi place mult cum scrii. Îmi cer scuze că mi-am permis să vorbesc cu „tu”.. Așa am simțit 😉

    • #2 by Domnul Bob on 9 Mai 2016 - 20:37

      Mulțumesc ! Nu e nicio problemă, eu sunt tu mereu😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: