Sunt lacrimă, în care stelele fierbinți răsar
Și Cer gândesc să-mi stai mereu în minte
Te iau, te vreau, nu lut de frământat, ci dar
O strălucire strânsă-n brațe de cuvinte
Mi-ai fost rostire, și mi-ai fost și gând
Te-am adormit sub pleoape și te-am învelit cu gene
Mi-e dor de somnul tău, de vise sunt flămând
Te-aștept în călimara noastră, încă mai e vreme
#1 by poetatapreferata on 9 May 2016 - 19:44
Uhhh! Potrivire în rime! Te descopăr tot mai talentat! Îmi place mult cum scrii. Îmi cer scuze că mi-am permis să vorbesc cu “tu”.. Așa am simțit 😉
#2 by Domnul Bob on 9 May 2016 - 20:37
Mulțumesc ! Nu e nicio problemă, eu sunt tu mereu 😀