Călimara noastră

Sunt lacrimă, în care stelele fierbinți răsar
Și Cer gândesc să-mi stai mereu în minte
Te iau, te vreau, nu lut de frământat, ci dar
O strălucire strânsă-n brațe de cuvinte
Mi-ai fost rostire, și mi-ai fost și gând
Te-am adormit sub pleoape și te-am învelit cu gene
Mi-e dor de somnul tău, de vise sunt flămând
Te-aștept în călimara noastră, încă mai e vreme

This entry was posted on 8 May 2016, 21:42 and is filed under Scrisori cu Fata de fragi. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (2)

#1 by poetatapreferata on 9 May 2016 - 19:44

Uhhh! Potrivire în rime! Te descopăr tot mai talentat! Îmi place mult cum scrii. Îmi cer scuze că mi-am permis să vorbesc cu “tu”.. Așa am simțit 😉

Reply
- #2 by Domnul Bob on 9 May 2016 - 20:37
  
  Mulțumesc ! Nu e nicio problemă, eu sunt tu mereu 😀

Souvenir