Îi numărase pe buze
Liniile sărutului
Multe
Așteptându-se ghicite
De un viitor
Oricând
De pe un umăr
Îi coborau perseide
Până sub sân
Unde se pierdeau
Nimeni nu ajunsese acolo
Să-i spună
Rătăcind
Într-un univers cucerindu-l
Ce frumoasă !
El singur construia corabia
Iluziilor
Avea să moară înainte
Să ajungă
În lumea ei
Nebun corăbier
În oceane de verde
Oglindind-o
Lună plină
Într-o noapte
Speranță între două timpuri
Irosindu-și creațiile
#1 by Domnul Bob on 9 April 2016 - 18:12
Mulțumesc.
#2 by venera mocanu on 9 April 2016 - 10:04
imi place foarte mult. sper sa ai noroc pe masura talentului tau.