Păcatul creației

Se zvonește, gândito, că s-ar fi deschis Raiul pe pământ. Să nu mergem să-l vedem, că la porți ne vor verifica sfințenia, iar lăsându-ne să intrăm te voi avea în auzul tuturor cuvintelor lumii, asurzindu-le cu uimirea mărturisirilor mele, iar ăsta îi va fi sfârșitul, și nouă începutul, de credință născută omenește, dintr-un păcat al creației.

This entry was posted on 12 February 2015, 23:56 and is filed under Gânduri, Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (4)

#1 by fatadefragi on 14 February 2015 - 1:17

Prea mulți verifică trăinicia aripilor necunoscând zborul. Fabricanți de aripi în serie…
Raiul sălășluiește în noi. Uneori ne deschidem sufletul și îl lăsăm să umble pe pământ întruchipat în Cuvinte desculțe, să simtă lacrima dorului, să guste din palmă deopotrivă sărutul și dorul de mângâiere…
Uneori rătăcește drumul de-ntoarcere și rămâne pe-aici, singuratic să plătească păcatul creatiei.
Atunci se zvonește că s-ar fi deschis Raiul pe pământ…

Reply
- #2 by Domnul Bob on 14 February 2015 - 13:47
  
  S-au închis Iadurile, gândito. Li s-au ferecat porțile ochilor cu lacăte de arginți, pe prispa buzelor nu le mai odihnește decât tăcerea, ferestrele sufletului li s-au bătut în piroane arse-n focurile fiarei, să nu le mai învie vreo noapte ivită eretic din bezmeticii, palmele li s-au împreunat cu fir înnodat din șapte sfori trase de vrajitoare, iar tălpile li s-au legat cu lanțuri de amintiri grele. S-au închis Iadurile, gândito, iar în pântecul lor au rămas teii cu trup de plop. Și eu, meșterind aripi din parfumul lor. Aripi care să mă cadă topindu-se la căldura primei șoapte a Raiului.
#3 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 13 February 2015 - 14:57

Minunat! 🙂

Reply
- #4 by Domnul Bob on 14 February 2015 - 13:48
  
  Cu plecăciuni, Contesă ! 🙂

Souvenir