Cârceii gândurilor


Nu, nu știu numele tale. La ce mi-ar trebui ? Eu te chem cu orbul ochilor, cu știrbul dinților, cu rănile buzelor, cu bătăturile palmelor, cu înțepeneala degetelor, iar când toate chemările astea nu mi te aduc, îmi târăsc pe după tine cârceii gândurilor.

  1. #1 by annaodette13 on 13 Octombrie 2014 - 3:57

    timid, poate in tinerete
    m-ai lăsat de izbeliste
    iar, acum, la batranete
    proclami dragoste
    cui si la cine ?
    unei persoanei, fitecine
    imbatranita ca si tine
    fara speranta zilei de maine?
    in prezent, ai „cârceii gândurilor”
    nu pentru mine, ci pentru linistea lor
    al caror fior
    neplatit la timp, ti-a trezit un fals dor.
    cutezanta ta, in al doisprezecea ceas
    m-a lasat fara bun ramas
    cand vii, sa ceri aldamaș
    pentru viata ta de las.
    iubirea mea nu a insemnat nimic
    cand in jurul tau, in rauri, curgeau pic de pic
    femei frumoase, anatomic,
    iar eu, eram nimic.
    cu ce drept, reinvii o viata
    asezata pe polita
    amintirii poleita
    in aurul unei vieti petrecuta
    alaturea ca doi amici buni
    dornici de iubire, dar nedemni
    in viata de ziua de maini
    din motive de amaraciuni
    reclamate de tine.
    plangerea e cu susul in jos
    si ma doare nespus
    ca si, acum cand esti ascuns
    prin gandul pus
    sa trezestii mortii si vii
    din mine,
    pentru joaca din copilarie.
    tu, fericit
    eu, trist,
    dar nu are importanta,
    atat cat spiritul tau are viata.
    Teodora Stoica-Ti:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: