Nu, nu știu numele tale. La ce mi-ar trebui ? Eu te chem cu orbul ochilor, cu știrbul dinților, cu rănile buzelor, cu bătăturile palmelor, cu înțepeneala degetelor, iar când toate chemările astea nu mi te aduc, îmi târăsc pe după tine cârceii gândurilor.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by annaodette13 on 13 October 2014 - 3:57
timid, poate in tinerete
m-ai lăsat de izbeliste
iar, acum, la batranete
proclami dragoste
cui si la cine ?
unei persoanei, fitecine
imbatranita ca si tine
fara speranta zilei de maine?
in prezent, ai “cârceii gândurilor”
nu pentru mine, ci pentru linistea lor
al caror fior
neplatit la timp, ti-a trezit un fals dor.
cutezanta ta, in al doisprezecea ceas
m-a lasat fara bun ramas
cand vii, sa ceri aldamaș
pentru viata ta de las.
iubirea mea nu a insemnat nimic
cand in jurul tau, in rauri, curgeau pic de pic
femei frumoase, anatomic,
iar eu, eram nimic.
cu ce drept, reinvii o viata
asezata pe polita
amintirii poleita
in aurul unei vieti petrecuta
alaturea ca doi amici buni
dornici de iubire, dar nedemni
in viata de ziua de maini
din motive de amaraciuni
reclamate de tine.
plangerea e cu susul in jos
si ma doare nespus
ca si, acum cand esti ascuns
prin gandul pus
sa trezestii mortii si vii
din mine,
pentru joaca din copilarie.
tu, fericit
eu, trist,
dar nu are importanta,
atat cat spiritul tau are viata.
Teodora Stoica-Ti:
#2 by Domnul Bob on 18 October 2014 - 17:33
Oh ! 🙂