Souvenir

Vorbește lumea că te-aș fi iubit
Cu flămânzeala degetelor
Neduse la școală
Că nu mi-ar fi fost îndeajuns
Poftele gurii
Lăcomii trezite barbar
De nici ochii săturându-mi-se
De goliciunea
Aromelor
Gustului
Dantelelor
Ascunzându-ți trupul
Înfierbântând
Și umezind
Și înmugurind
Și înfrunzind
Și rodind
u-mă
Al cuvintelor
Și cu ele
Nedusele
Grabnic te-aș fi dezbrăcat
Până la gânduri
Cărora le-aș fi terfelit
În feluri și chipuri
Pielea
Mătase albă și fină
Murdărind-o
Cu un soi de nebărbăție
Nealtoită
Cu lăstari nobili
Tăiați din câmpiile
Elizeelor
Păi
Știe lumea
Că eu toate viețile viitoare
Mi le-am aruncat ca pe vreascuri
În focurile Infernului
Că din funinginea lor
Amestecată cu lacrimile
Stoarse vieții ăsteia
În chinuri
Am umplut călimara sufletului
Și cu astă cerneală
Am fi scris
Grijaniile rodind
u-ne ?