Ieslea nemuririi


Coconi, giulgiuri de borangic se strâng pe crengile de tei
Sicrie albe pentru zborurile moarte ale fluturilor ce-au zburat spre zei
Ei căutau spre-acolo unde soarele răsare, iar vara le-a venit cu ploi dinspre apus
Lumina înșelătoare a unei vieți, cu-al alteia-întuneric având călău un echinocțiu, i-a răpus
Tremură crengile de greutatea morții, florile vieții-s sterpe, seci
Iar cerurile ochilor nu-și mai opresc potopul lacrimilor reci
Să fie asta o înălțare fără profeție, crucea de care suntem țintuiți în nemurire ?
Poate la un hotar de înserare, în ieslea unui alt solstițiu, o să ne naștem iar, iubire !

  1. #1 by cerasela on 7 July 2014 - 21:47

    poate ,,,,,

    • #2 by Domnul Bob on 7 July 2014 - 21:50

      Ah Prințesă ! Crede și nu cerceta ! 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: