Ieslea nemuririi


Coconi, giulgiuri de borangic se strâng pe crengile de tei
Sicrie albe pentru zborurile moarte ale fluturilor ce-au zburat spre zei
Ei căutau spre-acolo unde soarele răsare, iar vara le-a venit cu ploi dinspre apus
Lumina înșelătoare a unei vieți, cu-al alteia-întuneric având călău un echinocțiu, i-a răpus
Tremură crengile de greutatea morții, florile vieții-s sterpe, seci
Iar cerurile ochilor nu-și mai opresc potopul lacrimilor reci
Să fie asta o înălțare fără profeție, crucea de care suntem țintuiți în nemurire ?
Poate la un hotar de înserare, în ieslea unui alt solstițiu, o să ne naștem iar, iubire !

  1. #1 by cerasela on 7 Iulie 2014 - 21:47

    poate ,,,,,

    • #2 by Domnul Bob on 7 Iulie 2014 - 21:50

      Ah Prințesă ! Crede și nu cerceta !😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: