Am privit în ochi verzi, și albaștri
Și am văzut ochi negri
Am privit curbe line
Pregătite să-mi odihnească buzele
Și curbe amețitoare
De care să mă agăț cu dinții
Înainte să le cad
În desfătare
Am ținut palme
Strâns
Între palmele mele
Și genunchi mai rotunzi ca Luna plină
Mi s-au cuibărit în ele
Când încolăceam cu brațul talii
Sfioase
Îmbujorând obraji
Pe care i-am sărutat
Cum îi sărutam pe ai tăi
Privindu-te în ochii negri
Doar că acum priveam
Părăsindu-mă
În alte abisuri divine
Verzi, albastre
Agățându-mă cu dinții
De curbele lor amețitoare
Și odihnindu-mi buzele
În cele line
Înainte să le cad în ispită
Și să mă zdrobesc
De stâncile iubirii
Murind verde, și albastru
Nu negru
Cum m-ai ucis tu
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by annaodette13 on 22 September 2014 - 0:57
rugul cu mure te-a imbatat cu culoarea noptii, ce in vis ai trait iubirea profunda si larga a oceanelor si marilor, vecine la orizont cu cerul ce-si schimba vremea, precum tu, starea care nu are nimic comun cu firea ta de crai in baldachinul femeilor care ti-au linistit vrerea fizica, iar dupa experienta avuta, desminti si acuzi iubita, care nu a participat la tradarea ta, chiar daca spui, ca in clipa cand ai facut dragoste cu alta, te-ai gandit la ea, culpand-o in continuare si victimizandu-te, In pofida poemului frumos, Craiule te simti mai barbat in calitate de procuror, cand verdictul juratilor poate fi asemenea mie, reprezentata sexului slab?
#2 by Domnul Bob on 22 September 2014 - 12:44
Oh, nu ! Nu-i vorba de trădare, ci doar de … altceva, și o părere de rău, un dor, o durere ! Nu poți trăda un nevrutjurământ, o condamnare la singurătate.
#3 by samewhiteblue on 22 June 2014 - 23:39
Să-i încercați și pe cei căprui…am auzit că ucid ușor și se moare frumos în ei!
#4 by Domnul Bob on 23 June 2014 - 0:36
🙂 Chiar am irosit câteva emoții încercând să le găsesc un loc, un rol, în mica mea ghicitoare, și nereușind m-a încercat un sentiment de vinovăție. Simțeam că-i trădez, deși, așa cum spui, ei sunt cei care m-au trădat, mereu, cu ușurință și fără regrete, iar asta mi-a mai liniștit conștiința. Până la urmă am pus în seama celor negri toate păcatele trădărilor povestitorului … 😉