Souvenir

Îmi place gura ta, buzele cum în fierbite tăcere se crapă
Sunt nebun când ochii cu lacrimi cuvintele mi le-adapă
Șuvița de păr pe care o treci peste ureche nervos
Tu ești tot ce am simțit văzând tot ce-i mai frumos
Trupul tău mă îndeamnă să facem multe șotii-împreună
Dar aștept să mă vrei, până atunci numai îmi amintesc cum mă țineai de mână
Cum îți tremura pieptul de nerușinarea scrisorilor mele
Sprâncenele cum ți se-încruntau bănuindu-mă de necredincioase gânduri cu iele
Îmi amintesc cum te-am iubit mărturisindu-ți doar, cu sfială
Aș vrea să-ți mai spun “Te iubesc”, dar de mine viața ți-e goală
Ai împrăștiat tot ce-i mai frumos în văzuri sterpe și cenușii
Într-al meu legănându-te pe gene de seară nu vrei să mai vii
Aștept să mă vrei, până atunci umbrelor mă las pradă
Știi unde să mă găsești dacă vrei, Ceamaifrumoasă, pe tine privirea mea iar să te vadă
Ochii încă mi-s ageri, nu li s-a stins iubirea care te-a strâns în brațe o noapte
Gura n-a uitat să te mângâie cu degete tremurânde pe buzele-ți însetate de șoapte
Să mă vrei, încă aștept
Dar nu mult, tot ce-i mai frumos, viața mi se stinge în piept
Când nu va mai fi, nu mai pot s-o aprind, scânteia Creației îmi lipsește
Am cumpărat cu ea steaua pe care numele tău neștiut strălucește
Aștept să mă vrei, și o să-mi spui că sunt nebun
Dar nu pot, ca tine, nepăsător iubirea să o aprind doar ca să o apun