Souvenir

Mi-e greu să port pe umeri mantia brodată cu frumusețile acestei lumi
Singur să aprind, noapte de noapte, vreascuri de întuneric cu scântei de minuni
Să smulg aplauze spectatorilor nerăbdători la tragedie s-asiste
Jucând rolul zâmbetului ucis mișelește de gânduri triste
Să strabat fără odihnă nesfârșite întinsuri de fascinante iluzii
Să descurc ițele în care te-ai încurcat singură țesând netoarse confuzii
Reci dimineți să trezesc, zi după zi, în care binețea nu te bagă în seamă
Fără culori să pictez pasteluri niciodată agățate pe peretele vieții tale în ramă
Mi-e greu să culeg roade de pe ogoarele de pe care-ai stârpit împreună
Să-ți împletesc povești din fuioare de vise înflorindu-ți la tâmple cunună
Mi-e greu fără tine, doar pe mine purtându-mă în uitare numele meu
Fără tine în ea, o să lepăd desaga vieții, doar cu cu povara mea mi-e prea greu