Timp de gândire


Ți-e împletit părul, nu știu, cu mâinile îl ții strâns la spate
Pe mâneci flori, gânduri de-argint de îmbujorată fecioară brodate
Cămașă de neagră mătase păgân descheiată
Și seara care-ți curge pe trup, jinduiesc să-ți curg și eu peste el de îndată
Mă privești cu ochi de stăpână, cu buze de slujitoare mă chemi
Un diamant sclipește pe pântecul pe care să-l umpli cu mine nu te mai temi
Trupul uns cu-înserare ți-e pătat de lumină rotundă, din loc în loc
O să-l sărut chiar acolo, o să-l adulmec, cu carnea lui dulce o să mă joc
O să-ți astup gura cu-a mea, încet, să respirăm păcătoasa dorință-împreună
Între ascunsele coapse o să-mi alunec fierbinte o mână
Cu cealaltă o să-ți descopăr sânii, să văd de le sunt pe plac
De-i așa, în muguri copți sfârcurile o să le prefac
O să le gust cu buzele, în cercuri fără sfârșit o să le alint
Oare cât de mult poți să le înalți, răspunsul nu vreau să-l aud, vreau să îl simt
Printre șoapte oftând nebune silabe altă-întrebare în tine o voi ascunde
Simți cum ne leagă din mine sfârșitul, care pe tine început te pătrunde ?
Nu-mi răspunde acuma, în seara asta iubirea din dorințe-i însăilată
Îți las timp de gândire o viață, a mea, strâns coase-o de-a ta pe toată

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: