Nu moarte visezi


Nu mai am vise de la un timp
Poate-au adormit ninse într-un înghețat anotimp
Sub troine de gânduri poate-s încarcerate
Spune-mi unde sunt stelele pe care ți le-am aprins, au apus toate ?
Te-am iubit, am plecat, m-am întors, ai plecat, te iubesc și mi-e dor
Nu moarte visezi, visele-ți strigă că fără tine eu mor
Că peste noi ninge cu tăceri absolute
Că pământul cade din cer îngropând neînțelese timpuri trecute
Că teiul nostru e singur într-o noapte fără pereche
Când am trezit orașul șoptindu-ți te iubesc la ureche
Nu moarte visezi, doar gândul meu cenușiu îți caută palma, în ea să adoarmă
Strânge-l la piept și sărută-l, alungă-i a singurătății lui iarnă

  1. #1 by incredibleyoung on 26 January 2014 - 22:01

    Frumos!

    • #2 by Domnul Bob on 26 January 2014 - 22:53

      Multumesc! Aici calc pe urmele gandurilor Fetei de Fragi. Are un vers care ti se furiseaza tip-til in suflet.

  2. #3 by greierusa on 26 January 2014 - 17:20

    Bogdan O. Popescu : ”toate există doar în visul nostru
    cel de noapte cu noapte
    pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere şi de întâmplare
    visul revine la nesfârşit
    coşmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.”

    te salut si salut scrierile tale fantastice!

    • #4 by Domnul Bob on 26 January 2014 - 18:08

      Mulțumesc ! Visul este, într-adevăr. cerneala poveștilor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: