Univers paralel


Mă chinuie brațele cearceafului rece și aspru
Mă aprind întuneric după ce-am ars luminând ca un astru
Singurătățile ne stau alături pe băncuța din foișor
Unde ne pictam unul-altuia mângâieri în culori aprinse de dor
Pe ochi amintiri fără rost cu ciuda neputinței m-apasă
Buzele nu mi te mai dezbracă doar mie mireasă
Port o poveste, ce grea, într-o noapte fără sfârșit
Diminețile însorite de zâmbetul tău în zarva tăcerii-au murit
Noaptea-i doar miez și potecile viselor încâlcite și-obscure
Fără să știu, un univers paralel planeta ta a reușit să mi-o fure

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: