Souvenir

Nu ne vedea nimeni
Dar ți-era teamă
Așa-mi spuneai
Când te ceream să te ating
Sau poate
Teama
Venea din altceva
Că odată atinsă
Urma să te transformi
Nu într-un bulgăre de aur
Nici într-un cristal de diamant
Într-o femeie
Iubind un bărbat
Sălășluind în mine
Poate nu chiar pe mine
Doar bărbatul din mine
Ales de tine
Să nu mai fiu eu
Asta mai târziu
Când atingerea lui
Nu-ți mai era sămânță de frică
Ci fruct
De umilire
A mea
Purtătorul
Bărbatului
Nu al tău
Ci tu a lui
Teama de astăzi
Vine de-acolo
Că
Fără mine
Nu-i al tău
Iar eu
Nu mai sunt al nimănui
Iar el
Se teme
Că folosindu-mă
Mi te va da mie
Iar eu îl voi abandona
Și voi fugi
Confiscându-i-te
Pe drumul
Cu două sensuri
Unul împreună
Și unul
Doar tu
Iar el
Nu va fi
Nici măcar linia albă
Care să ne separe
Pe noi
De tine
Femeie !