Souvenir

Și-a mai turnat un pahar, iar eu începusem să mă plictisesc. Trebuia să mă duc la o petrecere, dar mă rodea curiozitatea, trebuia să aflu ! Așa că stăteam să-i ascult boului tâmpeniile sentimentale. Un cretin ! Un curvar nesimțit ! Și bețiv !
Începuseră să vorbească aproape în fiecare seară, de fapt ea îl căutase prima dată. Discuții mărunte, despre ce-a fost peste zi, despre neîmpliniri, despre bucurii. Despre amintiri, ale lui, ea nu și-a deschis niciodată sufletul și el nu insistase. Știa că femeile au secrete, iar în plus trecutul ei nu-l interesa, sub aspect sentimental, ba îi acceptase și prezentul, nu tocmai ortodox. Aflase că în viața ei mai este cineva, foarte bine ascuns, însă atenția pe care i-o arăta lui îl făcea să creadă că el are ceva să-i ofere, ceva ce nu-i poate oferi celălalt, ceilalți chiar …
Mi-am aprins o țigară fiindcă începuse să-mi dea detaliile pe care le așteptam. Și-a aprins și el una. În restaurant era un fum să-l tai cu cuțitul, mă usturau ochii, dar de-acum nu mai puteam pleca până nu se îmbăta și-mi spunea tot ! L-am întrebat de unde știe de celălalt, și dacă e sigur de existența lui, dar nu mi-a răspuns, a continuat povestirea lui. Nu era prost, știa că mă grăbesc și că stau doar din pricina curiozității. Și mă chinuia pentru asta. În definitiv, totul are un preț, iar eu acuma plăteam prețul curiozității mele.
Vorbeau, aproape în fiecare seară, câteodată foarte mult, până târziu spre miezul nopții. Nimicuri. Nimicuri care pe el îl înfundau și mai mult în nisipurile înșelătoare ale iubirii pentru ea. Apoi a fost o zi, s-au certat, ea l-a mințit cu ceva, ceva atât de neimportant că el, care nu concepea defel minciuna, a erupt. Gelozie ? Poate și asta, dar mai mult s-a simțit umilit. Și un bărbat umilit de femeia pe care o iubește divin devine animal. Iar cuvintele dulci se transformă în unele amare.
O iubea deja ? Era sigur ?
Da, deși nu vroia să-și recunoască nici măcar lui însuși. Știa că dacă o va iubi va fi sfârșitul. Și nu-și putea permite un sfârșit.
Bătea câmpii cu sfârșitul ăsta dar l-am lăsat să continue. Mă grăbeam la petrecere, prostul dracului ! Că nu mai spunea odată ce mă interesa pe mine !
Și ?
Și nu și-au mai vorbit mult timp. Deloc. Nici măcar nu se mai salutau. Bine, el se purta ca un îndrăgostit nebun, dar ea ? Ea cum se purta ? În fine. Într-o zi a ieșit cu colegele la un suc. Întâmplător a trecut și el pe acolo să mănânce ceva. Zărindu-le a trecut pe la masa lor și le-a salutat pe toate, mai puțin pe ea. Asta e enervat-o, era vizibil. Apoi s-a așezat la altă masă și a comandat. Ea și-a făcut drum la toaletă și a trecut pe la masa lui.
Aici a râs, autoironic și cu poftă. Da, el fusese mereu așezat în drumul ei. Spre toaletă !
A zăbovit întrebându-l de ce nu o salutat-o și dacă mai e supărat. Evident că mai era supărat, de aia nici n-a salutat-o !
– Dacă te pup îți trece ?
– Poate
Și l-a pupat ! Dacă i-a trecut ? Cum dracu să nu-i treacă ! I-a prins ușor mâna când ea a plecat. Și ea nu l-a respins. Doar l-a privit. Așa cum o femeie privește un bărbat pe care l-ar vrea.