Mă trezesc


Am dormit mai mult decât viețile împreunate ale niciodată apunândelor astre
În tâmpla-înghețată iar mi se zbate fierbinte cântec de păsări măiastre
Pe umerii sufletului aripile-mi prind curaj nebun către tine să zboare
Armăsarii cuvintelor zburdă pe câmpii de hârtie cu penițe noi potcoviți la picioare
I-am adăpat cu cerneală din ochi a căror fântână de un an se tot umple și nu mai seacă
I-am hrănit cu jăratec de gânduri arzând, prea umilite pe la poarta ei să mai treacă
Se-împrimăvărează în mijloc de toamnă străină, ieftină și murdară
Înverzesc din muguri de suflet desfrunzit de ea cu furtuni de nedreaptă ocară
Prind adânci rădăcini de-adevăr pe care toporul minciunilor nu poate să le mai taie
Mă întorc nevrednic și te găsesc așteptându-mă iertătoare la mine-n odaie
Am atât de multe să-ți spun, atâtea dureri blestemate să-ți povestesc
Dar mai înainte să te sărut aș vrea, din somnul tristeții să mă trezesc

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: