Souvenir

Am dormit mai mult decât viețile împreunate ale niciodată apunândelor astre
În tâmpla-înghețată iar mi se zbate fierbinte cântec de păsări măiastre
Pe umerii sufletului aripile-mi prind curaj nebun către tine să zboare
Armăsarii cuvintelor zburdă pe câmpii de hârtie cu penițe noi potcoviți la picioare
I-am adăpat cu cerneală din ochi a căror fântână de un an se tot umple și nu mai seacă
I-am hrănit cu jăratec de gânduri arzând, prea umilite pe la poarta ei să mai treacă
Se-împrimăvărează în mijloc de toamnă străină, ieftină și murdară
Înverzesc din muguri de suflet desfrunzit de ea cu furtuni de nedreaptă ocară
Prind adânci rădăcini de-adevăr pe care toporul minciunilor nu poate să le mai taie
Mă întorc nevrednic și te găsesc așteptându-mă iertătoare la mine-n odaie
Am atât de multe să-ți spun, atâtea dureri blestemate să-ți povestesc
Dar mai înainte să te sărut aș vrea, din somnul tristeții să mă trezesc