Ție, străină


Securi de vorbe ascuțite au secerat teii răcorind arșița călătoriei pe drum de poveste
Doar buturugile le-au rămas, mărturia unui timp parfumat care de-un anotimp nu mai este
Tăceri însetate au sorbit cu lăcomie lacrimile cersind un răspuns la fiind fără rost
Și drumul s-a acoperit cu praful tristeții, fericire parcă niciodată n-a fost
Nopți de noapte eternă urmate, diminețile în flămânde apusuri dispar
Scrise cu aur, cuvintele nevrute au fost aruncate din al iubirii sertar
Pare că totul se termină, că taina nu mai poate basme fermecate să țeasă
Dar din cioturile uscate, muguri de primăvară în toamna târzie încep să iasă
La tine la poartă vântul aduce șoapte de-un an nemaiîndrăznind să te-alinte
În curtea gândurilor sfioase-ți pășesc dând binețe perfectelor tale cuvinte
Chemări rostite-n tăcere regăsesc calea prin labirinte de nebunie întortocheate
Iar ție străină gândurile mele ți se așează în poală, de-ale tale se vor iar fermecate

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: