Inelul gândurilor


Trezit din Infern, la căpătâi am găsit arzând o picătură de Rai
La picioare, legat cu aprig sărut, țesut din strânse îmbrățișări, strai
Între palme, la piept, o scrisoare înăsprită de lacrimi uscate
Și-n gânduri lumină, în ele tu cuvântai strălucind, în toate
Îmi povesteai cum nopțile pe umărul tău cădeau adormite
Cum trezeai strălucind diminețile, de așteptarea mea mereu obosite
Cum Raiul te ruga să-l înveți iubirea, cuminte așezat la tine în palmă
Și Iadul cum regreta chinuri, cu lacrimi mai multe ca o ploaie deasă de toamnă
Parcă-auzeam poarta deschisă cu răutate de vânt
Și adâncul tăcerilor la fereastra ta suspinând
Am zărit apoi candela lasată aprinsă în a viselor casă
La lumina ei tu, recitind basme despre o ceamaifrumoasă
Dar în odăița noastră de la mansardă mă-întorc de acum
Despre neajunsul de-a fi murit îndrăgostit am atât de multe să-ți spun
Multe nopți o să-mi adormi la piept de azi înainte
Ascultând interzisa poveste și taina nevrutelor mele cuvinte

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: