Souvenir

Am gânduri care în palme nerăbdări de frământ se adună
Volburi de fiori tăcuți prevestind a desfătării furtună
Ochii îmi scapără scântei de pofticioase dorinți
Buzele mi te-așteaptă cu mușcate săruturi fierbinți
Perfect așezat îți e trupul, mă năpustesc peste el
Oftezi și o lacrimă ți se naște și curge într-un fir argintiu subțirel
Obrazul îți udă, îl șterg aspru cu-al meu
Ți se oprește nehotărâtă pe gură și a mea o alungă de-acolo cu greu
Lași capul pe spate și pe gât o alerg cu ușuratice șoapte
Își caută drum printre sânii cu piscuri tari, rotunde și coapte
Sunt pregătit, o aștept, deja în palme alintându-i îmi stau
Lacrima care fuge vreau s-o prind și întreagă s-o beau
Temeinic îi cercetez, îi mângâi, le vorbesc, în zadar
Se furișează tăcut și urma-i pierd iar
O zăresc, e departe, de luminișul pântecului trecută
Mă arunc după ea prea târziu, când între coapse ți se face pierdută
Grabnic ți le despart, cu de la Iubire poruncă le cer să mă-înconjoare
Te pătrund în adâncuri de basm, ce divină, ori păcătoasă-încântare
În temniți de plăceri mă închizi, și mă muști, și mă cerți
În tine ard prizonier, apoi cu lung suspin mă alungi și mă ierți
Rușinat de-îndrăzneală, te acopăr cu mantia trupului meu
Cu nasturi de sărut o închei, și strai te implor să-ți fiu numai eu
Peste buze-mi așterni o ploie de lacrimi, nu-mi răspunzi în cuvinte
Sunt amare, și înțeleg că-mi vei fi doar dulce o-aducere-aminte