Știu că n-ai gânduri la mine gândind
Nici ochi într-ai mei nesfârșită iubire să vadă
Brațele știu că nu către mine de dor se întind
Și picioarele nu după mine grăbite-ți aleargă
Știu că n-ai dragi cuvinte lângă-ale mele să pui
Nici timp să ne măsurăm cu el viața-împreună
Când eu în cale-ți răsar tu în depărtări străine apui
Si-n altă îmbrățișare te-adăpostești de-a iubirii mele furtună
Știu toate-ți împlinindu-le dăruiri
Și calea zâmbetelor până la capăt ți-o știu
Am lăsat șoapte să le urmezi către tărâmul nevrutei mele iubiri
La o răscruce de mărturisiri într-o noapte de vară, târziu
Încă aștept rătăcirea-ți drumul meu să-l aleagă
Și gardul nepăsării l-am vopsit în vesele culori de iertare
Sufletul nerăbdător așteaptă pasul tău pragul să-i treacă
La ușă să bați deranjându-mă cu a iubirii întrebare
Souvenir 
#1 by Mihaela Aldea on 22 October 2013 - 8:44
Nici nu iti spun ca mi-a placut tare mult! te las sa intrebi cat de mult mi-a placut! 🙂
#2 by Domnul Bob on 22 October 2013 - 11:14
Cât de muuuult ? Câtttt ? 🙂
#3 by alma nahe on 22 October 2013 - 0:28
Mă, Boabe, m-ai obișnuit cu limbajul feisbuchist și acum nu mai pot citi în cheia lui bunătate de poem trist. 🙄
#4 by Domnul Bob on 22 October 2013 - 0:29
🙂 Îs cam trilulilu acolo, acilișa numas serios 🙂 Zic 😀
#5 by Monalisa on 21 October 2013 - 23:15
nu stii ce amintiri imi starneste aceasta poezie dureros de…frumoasa
#6 by Domnul Bob on 21 October 2013 - 23:23
Nu sunt cinic, dar toate amintirile frumoase sunt dureroase. Toate celelalte nu-s decât întâmplări.
Mă bucur că ți-a plăcut !