Souvenir

S-a trezit brusc, încă era noapte, se trezea de câteva ori pe noapte să fumeze, fuma mult, “vreau să mă împrietenesc cu moartea”, mi-a spus, “îmi place să leg prietenii cu cei puternici, cei de neînvins”, și a zâmbit sumbru, iar ochii i-au strălucit scurt, așa cum lama ghilotinei strălucește când în drumul ei spre gâtlejul condamnatului taie mai întâi o rază de soare rătăcită prin mecanismele punând în mișcare veșnicia, am văzut asta într-un film, nu mai știu care, dar jur că era aceeași sclipire metalică, ba chiar am auzit cum ascuțișul sfâșie aerul îmbâcsit cu miros de putred, de frică, am simțit răcoare pe șira spinării, însă el a continuat să povestească și privirea i-a redevenit blândă și tristă.
S-a ridicat în capul oaselor, dar nu simțea nevoia să fumeze, altceva îi curmase somnul, simțea furnicături în piept și tâmplele îi zvâcneau, sufla greu iar gândurile îi erau pline de ea, goală, printre cearceafuri răscolite, cu fața ascunsă între perne însetate de lacrimi. Pieptul i se zbătea răscolit din interior de o furtună dulce, iar pe sâni se vedeau urmele săruturilor lui, pe coapse avea două vânătai, sau două mușcături, nu prea mari, dar având o culoare dureroasă. Pântecul îi ardea, simțea pe obraji dogoarea lui. A întins mâna să o mângâie, să o cheme lângă el, dar n-a găsit decât un așternut rece. Atunci a simțit pentru prima oară singurătatea. S-a culcat la loc, dar somnul îl părăsise și el, deși avea pleoapele grele, ca după o noapte de amor nebun. S-a gândit că se îndrăgostise de ea, tocmai el, care jurase să nu se mai lase prins de sentimentul ăsta abisal.
A oftat, Doamne ce oftat, s-a auzit în tot restaurantul, lumea a întors capul, mă fixau, pe mine, priviri mustrătoare ! Boul dracului, el se îmbăta, eu îi ascultam povestea cretină și toți credeau că-i vina mea.