Și-a mai turnat un pahar de whiskey deși băuse deja foarte mult. Avea privirea rigida și făcea eforturi să vorbească. I se zărea încleștarea maxilarelor încercând să spargă sâmburii tari ai cuvintelor pentru a le scoate întreg miezul amar al adevărului. O clipă m-am gândit că vrea să moară otrăvindu-se cu cea mai la îndemână uitare și mi se spovedește mie, celui mai mare dușman al lui, ca un ateu căutându-l pe Dumnezeu pentru a-I dărui ultima suflare într-un gest, inutil, al iertării și împăcării. A sorbit încet privind în pahar ca într-un glob de cristal ningându-i cu liniște trecutul, și-a aprins altă țigară, deși mai era una uitată abia aprinsă în scrumieră, și a început să-mi spună povestea lor.
O vedea aproape zilnic, când și când mai schimbau un salut, poate și câteva vorbe, dar nu o privise altfel decât ca pe orice altă femeie frumoasă. Se uita după ea închipuindu-se mușcându-i cu poftă coapsele care se ghiceau îndărătnice prin blugii strânși și sărutându-i lacom sânii pietroși, încăpățânați și ei, dar prea puțin ascunși de tricourile mulate și decoltate. Curios, nu purta aproape niciodată fustă, foarte rar câte o rochie lungă în care se ascundea cu totul, devenind aproape invizibilă.
Dar se uita după multe, doar ca să le dezbrace cu privirea și atât, era prea comod ca să încerce vreo apropiere, numai la unele căutând să vadă dacă în adâncul formelor lor rotunde fremăta vreo ispită și pentru suflet. Când dorea cu adevărat o femeie o privea în ochi așteptând să-l strige ea cu privirea, trăgându-l înăuntrul ei pe ușa din dos, lăsată dinadins descuiată, a păcatului. Și puține aveau ochi care învățaseră să strige. Însă ochii ei, și ce frumoși, nu-i vorbeau, îi păreau, atunci, muți, reci și lipsiți de mister.
Souvenir 
#1 by Laura Stoica on 13 September 2013 - 22:26
Multumesc. Am citit o data , de doua ori …si o sa mai citesc …De ce ? Poate ca …Nu stiu . O sa ma mai gandesc.
#2 by Domnul Bob on 14 September 2013 - 7:47
Mulțumesc și eu 🙂
#3 by Dianette on 3 September 2013 - 6:22
Sunt surprinsa. Placut. Si-mi pare rau ca am lipsit…
#4 by Domnul Bob on 3 September 2013 - 13:55
Mulțumesc, nu-i nimic, și eu am luat o pauză. 🙂
#5 by Radu on 31 August 2013 - 6:50
Samburi, samburi si miez amar, dar pulpa zarzarei unde-i? In trecut…
#6 by Domnul Bob on 31 August 2013 - 8:26
Pai aici e un mister, dar inca nu-I momentul sa-l dezvalui, vom vedea ce-i si cu amarul si pulpele zarzarei 😉
#7 by dan on 28 August 2013 - 10:00
asa, tot timpul sa astepti sa-si dea seama ea ca te vrea, pentru ca ea te vrea mereu chiar daca nu stie inca asta.
#8 by Domnul Bob on 28 August 2013 - 10:27
Optimist, ca intotdeauna 🙂
#9 by Eda on 27 August 2013 - 23:57
Asa ceva, Domnul Bob….
Superb! 😉
#10 by Domnul Bob on 28 August 2013 - 8:30
Multumesc Printesa !