Fruct de iubire târzie


În fiecare noapte mă trezesc mistuit de un vis, același mereu
În care tu ești roditoare grădină și sâmbur de mâine sunt eu
Scăpat din ghearele timpului în trupul tău temându-se de dorință
Dar care vrea cu nemărturisită ardoare să încolțească o făgăduință
Pe care serile s-o adormi cu fermecat născocite povești
Diminețile, și de nu-s însorite, cu bucurie să i le zâmbești
Să-i povestești despre mine, cum de nicăieri am sosit
Cum m-ai aruncat înapoi, hrană timpului, după ce te-am iubit
Cum alte brațe, mai harnice ca ale mele, ai cerut ocrotire să-ți fie
Din mine păstrând doar noaptea împlinind-o pe ea, fruct de iubire târzie
Parfum fără seamăn stors din dureri rămase nealinate
De greșite înțelesuri și atingeri pretinse fără însemnătate

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: