Nu există nimic mai sublim decât femeia iubită. Ea îți este Univers, Dumnezeul tuturor celor făcute și nefăcute, spuse și nespuse, văzute și nevăzute, Raiul și Iadul împărțind aceeași intrare în grădina trupului ei rotund și fierbinte parfumând mistuitor nările dorințelor tale. Sânii ei sunt, mereu înflorind, Sodoma și Gomora, buzele, pâinea și vinul, gândurile, Turnul Babel, iar coapsele legănul în care ademenindu-te să-ți adormi puterea tot ea ți-a ursit să o iubești pe veci, fără întrebări, fără răspunsuri, doar cu multe și sfâșietoare îndoieli. Privirea ei e mai puternică decât porunca lui Moise, iar pântecul ei mai salvator decât Arca lui Noe. Dragostea ei e Cartea Sfântă a Facerii Lumii. Crede și nu cerceta sau arzi în chinurile Iadului.
#1 by Mucegai on 10 August 2013 - 7:07
Sa scriem deci un mic indreptar de iubit, asa ca sa fie. Generatii intregi il vor ignora, nu pentru ca urasc sfaturile ci pentru ca urasc sfaturile SCRISE.
#2 by Domnul Bob on 10 August 2013 - 7:42
De aia m-am gandit ca mai bine un fel de jurnal. Nu toti urasc cititul 🙂
#3 by Mucegai on 9 August 2013 - 12:48
Ai tras cu ochiul in biblie? Pe acolo era descrieri din astea ale femeii de incepeai sa crezi ca lui Dumnezeu chiar ii pasa pentru cine fac pasiuni evreii.
#4 by Domnul Bob on 9 August 2013 - 16:57
🙂 Nu, n-am reușit să citesc mai mult de o jumătate de pagină din Biblie. M-am documentat puțin pe Wikipedia, ca orice amator, doar din dorința de a nu schimba foarte tare sensurile biblice.
Dar descopăr mereu multe alte feluri în care aș fi putut iubi și n-am făcut-o și de aici analogiile, poate puțin bizare, pe care le fac.