Souvenir

Împart timpul în bucățele mici, să ne-ajungă o viață, iar bucățelele le despart în jumătăți, o jumătate mie, o jumătate ție. Jumătatea mea plânge după jumătatea ta, iar jumătatea ta se enervează și pleacă, fuge de fapt, fuge cu viteza timpului, cu viteza atâtor alte jumătăți, se hârjonește, se amestecă cu ele, se bucură, râde, poate că-i place, ori poate doar place celorlalte jumătăți. Jumătatea mea rămâne doar a mea, așteptând, ca orice jumătate de timp, împlinirea eternității. Și plânge, fără ca jumătatea ta să mai vrea să știe ca a fost odată un întreg împreună cu jumătatea mea, că eu le-am despărțit ca să-ți dăruiesc jumătatea ta, cea râvnind să fie întregită de atâtea alte jumătăți. Când și ultima bucățică de timp mi se va termina o să ți-o dăruiesc întreagă, mi-e teamă că despărțind-o jumătatea ta va uita jumătatea mea și nu va mai fi alt timp în care ele să fie împreună, chiar și pentru o clipă efemeră în drumul ei spre eternitate.