Te priveam curios, încercând să ghicesc din ce lume ai coborât într-a mea, ca o inimă de floare cu petale de dantelă neagră, strălucind mici diamante, roua serilor povestitoare, prin care-ți răzbătea amețitor parfumul pielii albe pe care aș fi cercetat-o amănunțit cu buzele, să-i simt moliciunea și căldura, cu toată gura, să-i simt gustul, muream să-i aflu dulceața.
Mă uitam în ochii tăi și vedeam cum îmi oglindești în ei gândurile, recunosc, nu prea cinstite, dar nu poți să mă condamni pentru ele când tu mi-ai călcat pragul sufletului pășind prin praful netrăirilor lui milenare cu pași lăsând urme colorate în toate nuanțele iubirii, ba încă unele nepământene. Chiar te-am atacat cu brațul prin învăluire, luându-ți mijlocul în stăpânire, cerându-ți să capitulezi când pântecul ți-a devenit prizonier întemnițat în palma mea cotropindu-te. Ai evadat folosindu-te de un zâmbet și te-ai pierdut ca o umbră în întunericul mulțimii.
Dar n-am renunțat, te-am urmărit, iar inelele pe care ți le-am împletit în păr, se pare că te-au convins de eleganța sentimentelor mele, am încheiat pace și am semnat tratatul de cunoaștere reciprocă de pe poziții egale, ba chiar mi-ai acordat cinstea de a-mi sta pe genunchi, nu mult, cât pentru o poză.
Am încercat apoi să-ți vorbesc, dar nu știam în ce limbă mă pot face înțeles. Ți-am cuvântat în limba gesturilor tandre, presărate cu accente de priviri îndrăgostindu-se de tine, dar tu tot ca pe un străin abia cunoscut mă tratai, deși cred că ai înțeles mesajul meu stăruind pentru o alianță nu doar a oștirilor trupurilor noastre, ci și a cancelariilor gândurilor. Am gesticulat apoi în limbajul cuvintelor, cu gesturi ample și grațioase, ca dansul hipnotic al unei balerine, și câte scrisori nu ți-am desenat cu cerneală, unele cu litere mărunte, tăinuind secretul șederii tale în mine, altele cu litere mari înflorindu-și sensul doar ție, toate purtând sigiliul “Te iubesc”, special făcut să-l poți rupe doar tu, lăsând totul la voia dorințelor tale. Ce dovadă mai mare de “împreună” care să nu-ți afecteze independența și suveranitatea ți-aș fi putut aduce ? Da, e adevărat, nu am acceptat să devenim o federație, așa cum ai propus tu. Dar cred că am fi găsit o cale de înțelegere.
Acum între noi se află hotarul de netrecut al tăcerii, pe care-l păzești cu fiarele sălbatice ale singurătății.
Să știi însă că pe partea mea sunt neschimbate grădinile iubirii. Poate doar ceva mai luxuriante și din pricina asta mai greu de străbătut și admirat. Oricine le vede observă că le lipsește sufletul grădinar, sufletul tău de femeie iubită iubindu-le.
Souvenir 
#1 by Camelia on 25 July 2013 - 9:24
Ţi-a fost ziua, Bogdan?
Dacă da, atunci ani în dragoste, în dragoste nemăsurată, îţi doresc!
#2 by Domnul Bob on 25 July 2013 - 9:51
Mulțumesc Prințesă ! Fără număr sunt și gândurile bune pe care ți le trimit drept mulțumire !
#3 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 25 July 2013 - 9:08
La mulți ani! Pupici cu sclipici, Domnia-Ta!
#4 by Domnul Bob on 25 July 2013 - 9:13
Cu plecăciuni Altetă !
Voi păstra pentru Voi un loc de seamă la Balul Gândurilor de Sărbătoare !
#5 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 25 July 2013 - 9:14
Multumesc! Am sa vin negresit! Esti grozav! Toata admiratia mea!
Petrecere frumoasa!
#6 by Domnul Bob on 25 July 2013 - 9:17
Imineii sar în sus de bucurie la vestea venirii Voastre !
Cred că o să le dau un ceai de Liniște în Suflet să-i mai potolesc ! 🙂
#7 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 25 July 2013 - 9:22
Hhahahahahahah!
Domnia-Ta, Liniște în Suflet, pieptul sus și gândul la patrie! Sunt la Ziua Radilocației!
Ce gozav, să fii născut de ziua radiolocatoriștilor!
Trebuie sa vin la Balul Vostru, fiindcă la alt bal nu am primit nicio invitatie! Cred ca nu se mai fac baluri…. e criză…
#8 by Domnul Bob on 25 July 2013 - 9:50
Poate de aia imi zboara gandurile in sinusoide 🙂 Am avut ursitoare undele radio 😀
#9 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 25 July 2013 - 9:51
hahahahhhaahhhhahah!
Just! De acolo ti se trage!
#10 by ... on 24 July 2013 - 23:11
La multi ani! http://youtu.be/ESOVrc4K3CQ
#11 by Domnul Bob on 25 July 2013 - 6:34
I will always do :*
Zece vieți de-aș sta cu tine, tot ar fi puține ….
#12 by Camelia on 21 July 2013 - 10:52
Cuvântul floare e unul poetic şi suav prin excelenţă, însă perisabil; mai ales ale unor altfel de grafii pe care le scrii în suflet după ce ţi-au crescut pe inimă devin litere zdrenţuite.
#13 by Domnul Bob on 21 July 2013 - 11:08
Zdrențuite ca niște liane sufocând arbori luptându-se să ajungă la lumină într-o pădure luxuriantă ? Da, știu, dar acolo, în putreziciunea acelor trupuri cândva puternice, înfloresc cele mai frumoase orhidee, rodul iubirii dintre o agățătoare fragilă și un dăruindu-se puternic care alege să-i lase ei perenitatea, și cum altfel decât împodobindu-i brațele care l-au ucis cu cele mai fermecătoare culori.
#14 by Diana şi Dan on 16 July 2013 - 22:20
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
#15 by Eda on 16 July 2013 - 20:38
Ce floare speciala ar trebui sa fie… 🙂
#16 by Domnul Bob on 16 July 2013 - 20:57
Una desăvârșită în culoare și parfum, înflorind doar la atingerea poveștilor istovite de povara tainei iubirii. 🙂
#17 by Eda on 16 July 2013 - 21:00
Sunt convinsa !! 🙂
#18 by Domnul Bob on 16 July 2013 - 21:05
Atunci înseamnă că limba nu mi-e cu desăvârșire de neînțeles; m-am temut că ar putea fi așa, că mi-ar fi cuvintele rugi țepoși sugrumând tăceri angelice.
#19 by Eda on 16 July 2013 - 21:17
Si daca nu ar intelege-o, dulceata fiecarui cuvant se va face inteleasa prin glas, prin soptire, prin orice mod… insa ” sa sugrume taceri angelice”, nu cred…de ce ? Pentru ca vorbele adresate ii sunt atat de bine cunoscute, incat tanjeste in fiecare minut dupa ele… e o floare dornica de iubire, dar mult prea apatica… pacat, de sufletul celui ce o iubeste ! 😉
#20 by Domnul Bob on 16 July 2013 - 21:38
Sufletul lui e un păcat, n-ar fi trebuit să existe, dar s-a născut violent dintr-un nimic întâlnindu-se cu un gând, doar o stea îl mai poate ucide, dacă n-a făcut-o încă.
#21 by Eda on 16 July 2013 - 21:57
De-ar fi un pacat
N-ar oferi iubire,
Dar e inger lasat,
Prin scris si prin traire…
Ar plange pamantenii,
De n-ar mai exista,
Dar Dumnezeu ii da har,
Sa scrie pentru ea.