Sunt puține amintirile pe care le mai am, de parcă aproape totul mi s-ar fi întâmplat în alte vieți, precum unui personaj fantasmagoric dintr-o scriere păgână, vieți care odată năpârlite au rămas uitate agățate în mărăcinii timpului lăsându-mă ca nou născut într-o abia începând altă viață, curată și strălucitoare, dar lipsită de sâmburii dejapetrecutului. Îmi amintesc cele două romane de dragoste citite, dar nici una din multele cărți de aventuri și călătorii, îmi amintesc puținele noastre atingeri, dar nici una din multele curiozități adolescentine, îmi amintesc trei zile de basm, dar nici una din cele multe de tăceri și supărări. Dacă m-aș duce la o vrăjitoare mi-ar spune că astea puține amintiri au supraviețuit timpului fiindcă s-au născut în suflet, iar sufletul, nu-i așa, e unul singur în toate cărnurile prin care s-ar zbate vreodată. Aș râde de ea, o escroacă cu siguranță, cum ar putea fi așa ceva când eu sufletul mi l-am vândut ca să te pot iubi veșnic ! Țin minte foarte bine asta, doar ți l-am vândut ție pentru un nesărut presărat cu vorbe de ocară ofilind inocența unor albi trandafiri aruncați la gunoi ca să faci loc în buzunarele tale unor buruieni mincinos colorate mirosind a depărtări fals îndestulătoare, ca un obraz nebarbierit, dar parfumat cu înșelătoarea lavandă.
#1 by Diana şi Dan on 13 July 2013 - 13:45
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.