Când vei coborî treptele Raiului o să mă găsești pe ultima dintre ele așteptându-te cu ochii ridicați spre Cer ca pe o sfântă pentru ca prinzându-te de gleznele subțiri să te opresc și să-ți sfâșii straiul feciorelnic imaculat dezvelindu-ți coapsele pe care strângându-le între degetele fierbinți până când vei țipa de uimită plăcere o să ți le desfac încet făcând timpul să ofteze și o să-ți rup cu dinții dantelele ispitindu-mi gura să-ți caute gustul pătrunzându-te și sorbindu-te călduță și dulce până când tremurând în transa plăcerii vei îngenunchea iertător peste mine pedepsindu-mă să-ți sărut sânii bogați ca ai unei icoane bizantine așteptând nerabdătoare să îi înmuguresc cu mușcături ușoare cerșindu-ți să mă botezi obligându-mă să mă scufund adânc în apele începând să fiarbă ale Iordanului trupului tău devenit Ierihonul vindecării mele de lăcomia avuției tale și templul în care din sălbatic stăpânitor m-ai hirotonisit sclav dăruindu-mi-te
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by corina on 13 May 2014 - 6:30
Cuvintele sunt deseori mai tandre decat cele mai aprinse mangaieri…Cat de adevarat este…si mie imi plac cuvintele, au o atractie magica pt mine…
#2 by Domnul Bob on 13 May 2014 - 17:24
Din Cuvânt s-a născut Lumea, cred eu, Prințesă. A șaptea zi n-a fost odihnă, a fost tăcere. Credința, și ea, nu-i decât cuvânt.
#3 by passiflora on 27 June 2013 - 16:44
Ograda sufletului tau este atat de mare si sacra, incat, gandurile torc molocom pentru incendierea sufletelor.
#4 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 17:14
Ah Prințesă, ograda nu mi-e atât mare cât, într-adevăr fierbinte. De-ai ști cum îmi curg pe tâmple lacrimile gândurilor încinse de atâtea neamintiri !
#5 by Dianette on 27 June 2013 - 12:03
Un raspuns murdar
Daca ieri m-au trecut fiori pe sira spinarii citindu-te… acum ce pot sa mai spun? Au ajuns mult mai adanc…
#6 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:11
Cuvintele sunt deseori mai tandre decât cele mai fierbinți mângâieri. Nu vreau să par lipsit de modestie. și nici mustind de păcate, dar, probabil, tu ai acest simț, și cred că e bine. Mulțumesc !
#7 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 8:31
Leon Isaurianul se răsucește în groapă, Domnia-Ta! Va rescrie edictul de interzicere a icoanelor!
Vei fi proscris!
Anluminurile tale vor fi arse în piața publică!
#8 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 9:11
Icoana de care povestesc eu Alteta, nu poate fi interzisa nici macar de Creator; nu-i facuta din coaste, ci din suflet. Poate ca i-am furat mestesugul, dar l-am si imbunatatit. 😀
Iar pietele publice sunt pentru bucuria plebei, diamantele se slefuiesc la lumina misterelor in iatacurile fecioarelor rapite de hotomanele mele ganduri 😉
Si apoi cum poti sa arzi un vis atat de navalnic ? Ar plange stelele cu lacrimile sfarsitului !
#9 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 11:22
Da, sigur! hahahhahahah!
#10 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:11
😉
#11 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 15:11
hahahahahahahah! Dacă n-ar ploua așa de tare…
#12 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:20
Ploaia e doar un îndemn tăcut, zic eu, o invitație, o declarație de conformitate cu gândurile 😀 Însă în Regatul meu plouă molcom și liniștit, ca într-o poveste cu Fata Împăratului și Prâslea cel Voinic 🙂
#13 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 15:28
La mine plouă ca în Punguța cu doi bani! Mult și degeaba!
#14 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:29
🙂
#15 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:24
Și ca să fiu cinstit, și viteaz, până la capăt, eu sper(am) ca toate icoanele interzise să-și caute un loc în paraclisul gândurilor mele. Ce rugăciuni am înălța acolo ! 😛
#16 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 15:27
hahahahahaha! Ce amuzant ești!
Vei scăpa de edict, cum văd eu!
#17 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:30
Atunci să deretic puțin prin odaie 🙂
#18 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 15:34
Deretica, dar nu arunca vechile anluminuri! Cling!
#19 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:38
Deloc, le voi expune la loc de cinste, așa cum trebuie să facă un nobil domn, ca mine, cu istoria devenirii sale 🙂
#20 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 15:40
Dă poruncă de ceai! Si instruiește străjerii!
#21 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:44
Am pus deja în samovar ceai parfumat de insomnie, iar străjerii i-am trimis să păzească câmpurile de păpădii. În ultima vreme cam dă iama prin ele un vânt turbat. Mai e doar fata în casă, dar după ce termină de pregătit dulceața din sâmburi de gânduri o trimit la culcare.
#22 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 15:50
Acum nu mai lipsește decât Podul de aur de la Catelul Tău, la Castelul Meu!
Să vedem pe cine vom desemna să îl sufle prin solzul cel de pește!
#23 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:55
Dar îl am pe Pegas Alteță ! Și la nevoie cred că imineii fermecați au deprins îndeajuns de bine taina zborului cât să poată întinde un pod de gânduri aurite între Palatele noastre 🙂 I-a instruit Generalul Hai-Hui în persoană, și știți cât de sever este, mai ales în ceea ce privește zborul !
#24 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 27 June 2013 - 15:59
Domnia-Ta! Era o divessiune! Cât se gandește poporul cine face Podul, eu am și ajuns cu imineii fermecați!
Daaa, Generalul Hai-Hui e sever!? Ooo, puțin spus! M-a arestat în carlingă!
#25 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 16:08
Iertați-l Alteță ! De ceva vreme se plânge că monoclul nu-l mai ajută prea mult la singurul ochi rămas sănătos, Vă amintiți desigur că pe celălalt l-a pierdut în bătășia sângeroasă a celor 1001 de Roze Albe cu Spini, dar felcerul e plecat în voiaj de nuntă, cu Binecuvântarea Mea, și până la întoarcerea lui nu-i nimeni să-l ajute. Sunt sigur că nu V-a recunoscut, altfel știți, cu siguranță, cât de mult Vă îndrăgește ! Iacătă și eu mi-s gata cu ceaiul, iar dulceața e numai bună de savurat ! Vă aștept în Sala Poveștilor de Marmură Albastră.
#26 by Maria on 26 June 2013 - 21:53
esti curajos,esti sensibil si l-ai face gelos pe Dostoievski,cu atata indrazneala….
#27 by Domnul Bob on 26 June 2013 - 22:00
Oh Prințesă ! Comparația cu Dostoievski e prea mult ! Eu sunt un biet rabotnic prin ogrăzile sufletului.Dar, e adevărat, uneori îmi iau inima-n dinți, poate-i curaj ori poate nebunie. Pentru mine nu contează dacă reușesc să înduplec un suflet. Mulțumesc !
#28 by Maria on 26 June 2013 - 22:09
esti modest ca de obicei,insa curajul si indrazneala-ti sunt autentice…ohh,stai linistit ca multi si-ar dori sa poata scrie cum o faci,dar le lipseste curajul tau…de aceea te-am asemuit cu usurinta cu minunati oameni ce au reusit sa-si scrie gandurile cu mare curaj…un om are toate tipurile de ganduri….eu le-as spune curate, la toate…dar,c-or fi curat-murdare …nu stiu a-ti spune
#29 by Domnul Bob on 27 June 2013 - 15:18
Atunci reintitulez poezia “Un gând curajos”, sau “Îndrăzneală”, ori poate și mai bine să îndrăznesc un curajos “Te-aș vrea !”, ori mai literar “(cum) Te-aș avea !”:) Mulțumesc Alteță, chiar și unui cavaler uitat și scăpătat, ca mine, îi aduc liniște laudele vitejiei lui, fie ea și, doar, cuvântată !