Te iubesc. Să ai o noapte frumoasă. Mai frumoasă chiar decât cea pe care mi-ai răpit-o mie. Să-ți cânte stelele, să te dezmierde Luna, iar visele să te poarte pe tărâmul poveștilor tale împlinindu-se fără mine.
Te iubesc. Să ai o noapte frumoasă. Mai frumoasă chiar decât cea pe care mi-ai răpit-o mie. Să-ți cânte stelele, să te dezmierde Luna, iar visele să te poarte pe tărâmul poveștilor tale împlinindu-se fără mine.
#1 by passiflora on 23 June 2013 - 13:56
sa ma asez pe lobul urechii ei
ma legan ca un cercel daruit de tine
cantandu-ti visele
parfumandu-ti gandurile;
nu oricare:
ganduri ce te ravasesc in fiece clipa
si ma invaluiesc precum lumina
acestei superlune…
mi-e dor, mi-e drag, mi-e nu stiu ce….
ce-mi tulbura fiinta nefiinta….
#2 by alma nahe on 22 June 2013 - 21:54
Ba să n-o dezmierde, că acuma luna e mai mare. Şi dacă e mai mare, şi dezmierdările sunt mai dureroase…
#3 by Domnul Bob on 22 June 2013 - 22:02
Ah ! Înțeleg acum de ce a fugit de iubirea mea. Mare. A durut-o ! 😦
#4 by alma nahe on 22 June 2013 - 22:03
Iubirile mari sperie. Sperie orice e mare.
#5 by Domnul Bob on 22 June 2013 - 22:06
Pe mine nu m-a speriat frumusetea ei nemarginita. 🙂
#6 by alma nahe on 22 June 2013 - 22:06
era nemărginită, nu mare..
#7 by Domnul Bob on 22 June 2013 - 22:09
E tot un superlativ, ca si iubirea mea