Mai îndrăznește un singur pas spre mine și mă voi înfășura strâns în jurul tău acoperindu-te cu straiul blând al sufletului meu precum iedera învelește cu verdele iertării trupul alb al teiului regretelor. Îndrăznește, și nu-ți voi mai da drumul niciodată ! Sau râzi și alungă cu parfumul tău otrăvitor frunzele de poezie cu care încerc să-ți acopăr goliciunea. Lasă-te în pofta drumeților sau îndrăznește și ascunde-te în mine.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by dianette01 on 11 June 2013 - 0:28
off… De fiecare data imi spun ca ai atins infinitul si nu exista un dincolo… DAR… depasesti mereu asteptarile… te depasesti pe tine cu fiecare litera…
Si uite ca oftez.
De fiecare data.
#2 by Domnul Bob on 11 June 2013 - 0:42
Mă plec în fața Voastră Prințesă și Vă cer îngăduința să Vă șterpelesc oftatul dându-Vă în schimb o îmbrățișare. Mulțumesc !
#3 by dianette01 on 11 June 2013 - 1:17
Si uite cum mi-alini nesomnul…
Domnule Bob… multumirile trebuie sa porneasca din directia opusa. Mereu.
Multumesc!
#4 by Domnul Bob on 11 June 2013 - 1:38
Ah Prințesă ! Doar cei înzestrați cu noblețe, precum Alteța Voastră, cunosc acest mereu trecut cu vederea amănunt !
Dar mă simt onorat să Vă pot mulțumi la rândul meu pentru că-mi umpleți cu bucurie această seară începută crâncen pentru mine.
#5 by Silving on 5 June 2013 - 0:06
Of,iubirea asta…E binecuvantare sau blestem?
#6 by Domnul Bob on 5 June 2013 - 8:08
Cred ca e un blestem binecuvântat 🙂
#7 by ilikeitcomplicated on 3 June 2013 - 18:26
Cata pasiune emani! Frumos spus !
#8 by Domnul Bob on 3 June 2013 - 18:47
Mulțumesc ! Cresc în mine o iubire care primăvara înflorește în toate culorile disperării. Am tăiat-o de la rădăcină și a înmugurit lăstari mai puternici, cu rădăcini mai adânci.
#9 by ilikeitcomplicated on 3 June 2013 - 18:49
Probabil ca asa se intampla cu iubirile adevarate.
#10 by Domnul Bob on 3 June 2013 - 18:58
Nu pot să răspund decât cu un oftat …