Într-o zi se va întâmpla că toate zilele au fost. Te voi privi cu ochii întredeschiși oglindind cerul în timp ce pământul o să mă sărute pe gură până când, săturându-se de gustul meu, mă va lăsa să respir un fir de iarbă de la abia încolțindu-mă a lui sămânță. Doar că eu o să-i refuz acest dar al genezei ca să te pot întreba, așa-i că nu ți-ai dorit niciodată să nu te mai iubesc ? Iar dacă îmi vei răspunde cu o lacrimă atunci firul de iarbă își va înălța făptura plăpândă gâdilându-te, sau dacă nu, pământul îmi va coase buzele cu fibra lui uscată, nu ca să-mi tacă cuvântul, ci ca să nu-ți mai pot săruta tălpile călcându-mă.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by dianette01 on 28 May 2013 - 13:33
Asa o zi are sa vina…
Asa-i ca nu ti-ai dorit nicio clipa…?
#2 by Domnul Bob on 28 May 2013 - 13:39
Sincer, mi-e chiar indiferent. Ziua aia o să vină oricum, și dacă vreau și dacă nu, iar atunci la ce bun să-mi fac griji pentru o certitudine ? 🙂
#3 by dianette01 on 28 May 2013 - 14:00
Asa-i ca nu m-ai inteles?
Prea multe puncte de suspensie…
Sa finalizez intrebarea: Asa-i ca nu ti-ai dorit nicio clipa sa n-o iubesti? La trecut, daca vrei. Prezentul uneori e sfasietor si ne incetoseaza gandirea..
#4 by Domnul Bob on 28 May 2013 - 14:05
Ah, da, credeam că te referi la prima frază.
Eu cu siguranță nu, ea nu știu, e încă un mister 😉
#5 by Eda on 26 May 2013 - 21:07
…dati-mi voie sa va spun ca aveti un dar imens, darul de a oferi cuvinte minunate si mai mult de atat, aveti un suflet sensibil… va admir !
#6 by Domnul Bob on 26 May 2013 - 21:11
Mulțumesc din suflet Prințesă !