Altarele păcatului


Sunt căzut, mă strivesc, înainte de a fi înălțate, gânduri devenite ruine
Grinzi de necitite cuvinte s-au prăbușit întregi peste mine
Cioburi din ferestre de suflet îmi sapă albii adânci de lacrimi pe față
Ți-am zidit templu, din el n-a rămas decât o odaie pustie de viață
Mișună șobolani printre resturi de iubire încă zvârcolindu-se vie
Corbi lacomi așteaptă din întunecate înalturi moartea să-mi ceară chirie
Peretele unde te pictasem icoană, al meu Dumnezeu
Stă aplecat într-o parte lovit de blestemul de a nu-ți fi fost închinare doar eu
Zile și nopți și gânduri, priviri și zâmbete fericite
Le-ai lăsat în paragină pentru plăceri pe care le crezi pe ascuns divin împlinite
Pe mine mă-îngroapă amintiri ruinate de o minciună
Tu treci din altar în altar ținând strâns păcatul de mână

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: