Altarele păcatului


Sunt căzut, mă strivesc, înainte de a fi înălțate, gânduri devenite ruine
Grinzi de necitite cuvinte s-au prăbușit întregi peste mine
Cioburi din ferestre de suflet îmi sapă albii adânci de lacrimi pe față
Ți-am zidit templu, din el n-a rămas decât o odaie pustie de viață
Mișună șobolani printre resturi de iubire încă zvârcolindu-se vie
Corbi lacomi așteaptă din întunecate înalturi moartea să-mi ceară chirie
Peretele unde te pictasem icoană, al meu Dumnezeu
Stă aplecat într-o parte lovit de blestemul de a nu-ți fi fost închinare doar eu
Zile și nopți și gânduri, priviri și zâmbete fericite
Le-ai lăsat în paragină pentru plăceri pe care le crezi pe ascuns divin împlinite
Pe mine mă-îngroapă amintiri ruinate de o minciună
Tu treci din altar în altar ținând strâns păcatul de mână

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: