Trup din trup


Trup de negru bazalt
Inert, lipsit de viață
E plâns cu lacrimi care cad din albastru înalt
Strângându-se rouă de pe o frunză rătăcită, dar verde la față

Se dezmorțește încet, culoare primește
Fruntea încruntată i se destinde
Inima-i bate din nou, nebunește
Trupu-i de piatră o rădăcină în brațe i-l prinde

Gura, abis mut, colțuros
Se umple de fermecate cuvinte
Reînvie un continent ce-a murit născut dureros
Un gând de floare s-a oprit pe el să-l alinte

Izvoare se-aleargă vesele peste inertul lui trup
Pustiul învie, se mișcă, vede, grăiește
Asprimea îi netezește cu un sărut
Floarea ce-l mângâie și trup din trupul lui crește

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 389 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: