Souvenir

Sunt noapte la picioarele tale. Umbra ta mă ține în brațe și te privește tăcut. Așteaptă să-i spui de ce tu, de ce acuma, de ce prea târziu și de ce nu ieri. De ce niciodată. Sunt șoaptă la urechea ta, cuvintele tale mi-au dat viață. Ți le-am furat făcându-te să crezi că le-ai pierdut. Le port în mine. Umbra ta s-a smuls de la locul ei lăsându-mi-l mie. Să umplu minusul care ne unește, să ne potrivesc esențial ca două iubiri ale unei lumi desperecheate.
Sunt ultima treaptă a amintirii, sunt genunchii pe care se sprijină fruntea ta, sunt timpul în care ți s-au întors gândurile. Sunt somnul în care visele nu ți se trezesc niciodată fără mine.