Souvenir

Am șters ultimul astronomic cuvânt
Prin care tu ai expulzat al tăcerii veșmânt
Ultima silabă cuantic întreagă
În care ai admis că teoretic nimic nu ne leagă
Că doar gravităm fizic perfect
Pe o orbită excentrică, geometric corect
Că la momente periodice temporal
Ne apropiem periculos de mult de final
Suntem încărcați cu aceeași sarcină grea
Și tu mă respingi când eu să mă apropii aș vrea
Naștem furtuni violente magnetic
Crepuscul de fulgere miraculoase estetic
Scânteiem atomi ce explodează în stele
Am putea naște din nou Universul cu ele
Apoi suspendați în vid pulsând ne oprim
Eu te iubesc galactic, tu doar tangențial și infinit de puțin
Îți reiei locul în ecuația ta complicată
Iar eu curbez spațiul, te doresc de mine etern gravitată