Souvenir

Cuvinte de la Sfânta Vineri, în Vinerea Iubirii
Cuvinte care nu prin zâmbet fals se roagă fericirii
Cuvinte care nu-s închinăciune ipocrită la morală
Cuvinte care nu-s o plictisită vorbă goală
Cuvinte spuse fără izbucnită supărare
Cuvinte … poate o lacrimă … sau poate o urare.
Și fiindcă ieri iubirea s-a culcat mult prea devreme
Astăzi v-o dăruiesc din dar de proză, nu dintr-unul de catrene.
Și dacă ieri ziua a fost prea-întunecată, obosită și nervoasă
Astăzi e splendid soarele afară, iar EA, ca-întotdeauna, e cea mai frumoasă !

Făt-Frumos,

Azi, nu am să îți scriu decât așa, ca o simplă femeie care e dispusă la a recunoaște că poți să miroși fie și a kerosen! A iad sau a rai! A ce ți-o plăcea! Azi, mi-aș dori, mai mult ca oricând, să îmi spui “draga mea a mea” și eu să îți spun “dragul meu al meu”. Să facem un schimb pe schimb până la noi anotimpuri. (Azi)-noapte, am ales toate boabele de cuvinte de iubire. Eram ca Cendrillon în grămada de cenușă din care trebuia să aleg lintea, orzul, ovăzul și mazărea. Fără porumbei, fără turturele, fără ajutoare. Am căutat mai întâi cuvintele mai mari. Se vedeau mai bine. Sunt cuvinte scrise de tine pentru o iubită imaginară sau reală.Sunt cuvinte de care eu nu am avut parte așa că, vreo două, crescute legat în forma teiubesc, fără teci de hoaspă, le-am furat. Nu ți le dau înapoi! Mi le-am pus în sân, acolo unde ascund eu de obicei furăciunile de la tine. Sunt o coțofană hoață. M-am privit în oglindă. Îmi stau bine boabele, fix pe suflet. Am oftat. De dragul tău m-aș vrea frumoasă ca o cadră, cu inele în păr, cu toată recuzita de candidată la o iubire autentică. Perfectă! Știu că sunt ridicolă. Am exact imaginea unei maimuțele scăpată în lada cu vopsele. Plâng și culorile se amestecă pe chipul meu și, din urâtă ce eram, mă fac și mai și.Chiar și așa, las boabele unde sunt. Fac penitență, încercând să îți explic de ce o femeie ți-ar putea spune “Pleacă!”
Da, vreau să mă fac utilă! Vezi tu, dragul meu, Făt-Frumos, femeile așteaptă. Așteptând, ele își fac planuri. Poate că Ea, așteptându-te, s-a bibilit, și-a pus dantelele cele mai frumoase, poate ți-a pregătit ceva bun. În așteptare, a făcut tranșee între divan și fereastră. Cu cât așteptarea e mai mare, cu atât tensiunea ei crește. Cum nu vii, ea se necăjește, schimbă planurile de mai bine în gânduri negre, sumbre, crede că nu o iubești, se duce să își dea jos crinolina cea mai de soi, poruncește bucătarilor să arunce bunătățile pentru dineu pe geam si, dacă ar putea, de nervi, și-ar pune înapoi si celulele moarte, proaspăt curățate cu tărâțe și miere de albine. Dacă ai avut ghinionul să îi trimiți niște bezele prin scutier în aceste momente lirico-epico-dramatice, toată iubirea ei se va manifesta prin ceva agresiv. Așa că, în loc să îți trimită răspuns prin paj, cu mesajul: “Ce dor mi-a fost! Te iubesc, Făt-Frumos!”, ca o promisiune că se va atâtna de gâtul tău ca iedera pe turnul din vest, într-o îmbrățișare tandră, va spune ceva care să te rănească.
Iar eu îți jur, pe ce vrei, că o să îi treacă și că nu o să îți mai scrie niciodată de o mie și una de ori “te iubesc” cu copy-paste, ci o să îți scrie de mână.

Să ai o zi frumoasă, Făt-Frumos!
Cu drag, Sfânta Vineri

P.S. Și nu uita, când te întâlnești cu Sfânta Duminică și cu Sfânta Miercuri, să le transmiți calde urări de bine din partea mea.