O vie jucărie, frumoasă copilă ți-am dat
Un soldățel de plumb în roșie tunică îmbrăcat
Am colorat-o cu sânge de cireașă coaptă
Și am cusut-o dintr-un fulg de păpădie doar cu mâna dreaptă
Pantalonii negri cu vipușcă și cizmele cavalerești
Le-am colorat cu mure, furate de la ursul din povești
Pintenii sunt coarne de gândac înaripat
Pegasus recunosc mi-a fost model, dar nu pe plac
Acuma văd că se mândrește cu săbiuța lui
E din staniol de ciocolată dar să nu îi spui
Iar mustăcioara e desenată cu cărbune
De-o să-l săruți, pe buze ca literă de dragoste îți va rămâne
S-a îndrăgostit iar ca nebunul, de astă dată de o zână albă
Cu măiestria lui de spadasin i-a răpit și o suviță, a ascuns-o-n palmă
Și un sărut iscat dintr-o îmbrățișare cam timidă
Ba a salvat-o vitejește chiar de o omidă
Ce se-întindea spre inima făpturii ce-l iubește
Cred că a fost o crimă pasională, doar el acolo se dorește
Ce fericire trebuie să îi fi fost
Zâna când i-a stat în brațe, i-a dat și lui un rost
Dar iute a fugit apoi spre cerul pălărie peste dealurile de verde catifea
Probabil zeul ei cu fulgere și tunete o căuta
Aștept acuma continuarea poveștii de iubire
Dintre un soldățel de plumb și-o zână albă ce a gustat puțină fericire
Hai Hui
- Leave a comment