O lume nouă


Lumea unui suflet de copil
Poveste spusă de o zână într-un vis venit tip til
Într-o seară tristă, plină cu gânduri de sfârșit
O seară-n care coasa morții își arăta tăișul ascuțit

Știam că nu-s, nici n-am pretins, un chip de-un credincios tâmplar cioplit
Am vrut cuvântul să vi-l dăruiesc, pentru cuvânt am și murit
V-am îmbrăcat cu suflet, v-am înflorit învățăminte-n poezie
Voi m-ați vândut prozaic, v-am prorocit c-așa va fi să fie
Apoi un alt autor cu bucurie ați ales, m-ați osândit la moarte
Întins pe-o cruce cu palmele străpunse de slovele ascuțite din a minciunii carte
Pe frunte mi-ați zgâriat singurătatea cu ură și dispreț
Când m-ați încoronat umilitor drept rege al nebunilor poeți
M-am stins când soarele se ascundea mânios în asfințit
Cu picături de sânge scurs din tâmplele cărunte sâmburi de viață-am înroșit
Apoi am înviat chiar dintr-al meu, batjocorit de voi, cuvânt
Ce nu l-ați vrut icoană, l-ați trădat, dar care-acuma e Catrenul Sfânt
Iar ridicat la ceruri, am devenit, de-a dreapta Primului, un Demiurg
Și voi zidi o lume de eterne dimineți, de voi lipsită, lipsită de amurg
O lume pentru zâne îmbrăcate-n flori și-înconjurate de rotunzi pitici
Cu buburuze mărunțele sărutând petale și rânduri ordonate de harnice furnici
Cu melci curioși și înțelepți purtându-și casa pe drumul lor cu fire de argint
Și licurici strălucitori ce-și zbenguie lumina în zborul către-al poveștilor alint
O lume-n care munții cerul albastru îl gâdilă cu frunțile lor albe
În care apele curg în mărgele de smarald odihnitor de calme
În care vântul zburdă pufi din bulgărași de păpădie în bucurii de primăvară
O lume-n care florile sunt declarații de iubire și nu cuvinte de ocară
O lume cu povești și basme minunate
În care adevărul strălucește și-n care adevăr strălucitor e-n toate

În măruntaie puturoase de istorii triste, iubiri, prietenii rămase fără față
Minciunile, trădările, vor fi doar chipuri strâmbe desenate pe un pietroi crăpat, lipsit de viață
În lumea nouă minciuna o declar uitare, fals adevăr făr-de-început
E lumea pentru zâne și pitici, e lumea care de acum va fi, nu care a trecut
E lumea celor care știu ce-înseamnă sa iubești, să speri
Să mângâi lacrima ce curge-n suflet, zâmbet pe buze să oferi
E lumea celor care au alături un suflet alb și bun
E lumea iubirilor ce tot mereu răsar și niciodată nu apun

Voi îndrepta greșeala Primului, de-a fi făcut o lume din pământ și oase
Voi face alta doar din vise, albe, curate și de iubire credincioase

  1. Ziua a opta « Cuvinte Răvășite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: