Souvenir

În Iadul care mă învăluie, mantie groasă
Ard, cuptor mi-e sufletul, și bine-încins
Tăcerea despărțirii focul i-l ațâță nemiloasă
Vis alb, cu fulgi de neagră smoală-i nins

Neștire curg durere-n stropi de îndurare
Tristețe fierb, cuvânt mă descompun
Îmi arde carnea, Iadul mă-încinge și mai tare
Degeaba rugăciune către tine, acum diavol, spun

Dorul de tine-i râu, și-mi curge printre coaste-învolburat
Blestemul despărțirii cu el nu pot să-ți sting
Pe tine, un diabolic meșter te topește într-al lui păcat
Iar eu, în lacrimi de cristal, într-un cuptor de Iad mă sting