Lacrimi de cristal


În Iadul care mă învăluie, mantie groasă
Ard, cuptor mi-e sufletul, și bine-încins
Tăcerea despărțirii focul i-l ațâță nemiloasă
Vis alb, cu fulgi de neagră smoală-i nins

Neștire curg durere-n stropi de îndurare
Tristețe fierb, cuvânt mă descompun
Îmi arde carnea, Iadul mă-încinge și mai tare
Degeaba rugăciune către tine, acum diavol, spun

Dorul de tine-i râu, și-mi curge printre coaste-învolburat
Blestemul despărțirii cu el nu pot să-ți sting
Pe tine, un diabolic meșter te topește într-al lui păcat
Iar eu, în lacrimi de cristal, într-un cuptor de Iad mă sting

  1. #1 by incaunipocrit on 14 Decembrie 2011 - 9:38

    Reblogged this on Vasile Roata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: