Nu era magician
Un fermecător
Poet
Rimând iluzii
Vrăjitor de gânduri
În priviri
Uimite
Cu străluciri și umbre
Mințind
Printre decoruri fantastice
Era doar
Un fierar strunind
Cu cleștii neîndemnării
Focul
Pasiunilor topindu-l
Turnându-l tăcere
Într-o necunoscută
Formă a Creației
Divină
Un cărăuș
Al palmelor
Care nu vor mângâia niciodată
Mugurii Primăverii
Vestind-o
Un sacagiu
Apa vieții
Ea nevoind-o
Setea ei
Un magician
Fermecător
Un vrăjitor
Poet
Care s-o transforme
Din primul sărut
Într-o alta
Femeia lui
Biet fierar
Ce nu știe a mânui
Focul apusurilor
Nici scânteile dimineților
Astâmpărând setea
Mugurilor
Cu apa vieții
#1 by angel12th on 8 December 2016 - 15:17
Magician, fierar,
Era.
Èra acolo sa toarne o apa,
Apa vie
In pocalul fiecarei zile
Apunand si el cu fire argintii,
Cu dalbe culori,
In amurgul unei toamne.
A lui.A ei.
Toamna-i o rece iarna
Inghetand pocalul de foc al apusului.