Spune-mi
L-a întrebat apăsându-l
În piept
Tu simți
Pentru mine
Eu trăiesc
Pentru tine
I-a răspuns
Și stelele s-au dezvelit
Din așternutul Cerului
Auzindu-i cuvintele
Blasfemie
A strigat Universul
Trimițând peste el Timpul
Pedeapsă chinuitoare
Numai ca el trăia deja altă viață
Alunecase încet
Chemat cu șoapte încă crude
Printre coapsele mieroase
Fierbințindu-i pântecul
Acolo
Unde povestea prinde viață
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by angel12th on 6 December 2016 - 17:06
Spune -mi tu de verde nebun,
Ce simti cand norii iti apasa suflul
Iar nisipul miscator iti sufoca narile?
Iubirea este o nebunie dulce-amara ne bune,
Iar verdele ce iti poarta zambete
Mereu te va tine, indemn,curs sa dai chemarii ne bune.
Si multe alte june, plapande si bune,
Se vor ineca in a privirii-ti mare, nebune.
Tine-ti verdele aproape de tine
In grija Universului drept si just,
Iar armura sa iti fie luna de post si rugaciune.
In vesnica creatie poate, Creatorul va ierta nesabuinta ingerilor Lui.
#2 by Domnul Bob on 6 December 2016 - 21:33
Dar anotimpul meu e numai unul, de ce s-ar teme Creatorul că încerc să-i răstălmăcesc Lucrarea?
Eu doar O laud și, în taină, O admir.
#3 by angel12th on 6 December 2016 - 22:35
Poate pentru ca El Creatorul te stie mai bine, si tot El vede ca-n admiratie tu porti Iubirea, nu te-ai gândit ca ai putea sa-i starnesti gelozia?
Versuri traite si simtite, si cum scopul lor nu este altul decat acela de a darui Slava Creatiei. Domnule Bob, inca o data felicitari si spor in creatie. Lumina si Liniste, si-mi cer iertare pentru autointroducerea mea in pagina dumitale.
#4 by Camelia on 3 December 2016 - 20:48
Păi să prindă viaţă povestea, că e dintr’aia care dacă u s’ar spune, n’ar fi, să i se spună, dară, ea lui, el ei.
#5 by Domnul Bob on 6 December 2016 - 11:25
Oh! Dacă ar prinde viață, n-ar deveni totul prea pământesc?