Dintr-un necunoscut


​Nu-i mai lipsise
Niciodată
Acum o simțea
El
Anotimp pierdut
Lăsat la îndemânarea
Timpului
Frământat în palmele lui
Ca un lut
Fărâmicios
Mereu zidindu-se
În ea
Ca unul
Dintr-un necunoscut

  1. #1 by angel12th on 12 November 2016 - 14:03

    Jumatati si totusi intregi, doua scantei vesnic aprinse, apa nu i stinge, vantul nu i bate, fug si revin mai aprins, luptandu -se cu furiile moralei, se regasesc intregi in rasarit si apus, intregindu-se in lumina vietii.
    Daca poetul din dvs si ar da masca jos in fata sortii, soarele ar putea topi chiar si o inima de gheata.

    Succes in continuare si in inspiratie.

    • #2 by Domnul Bob on 12 November 2016 - 17:55

      Mulțumesc!
      Poet, nu știu, dar soarta mea e masca. M-aș simți vid fără ea.

    • #3 by angel12th on 12 November 2016 - 19:31

      Atunci cu masca si fara masca, poezia sa-ti incante inspiratia.

  2. #4 by Maria(araoimi) on 12 November 2016 - 12:41

    …anotimp pierdut!
    Frumos! 😊

    • #5 by Domnul Bob on 12 November 2016 - 17:55

      Pierdut. În anotimp.
      Mulțumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: