Anotimp de niciodată iubit


Îți calcă prin vise nopțile mele cu aduceri aminte
Povești, din buze de cerneluri nerostite cuvinte
Te caută cu degete lungi, nelegate cu noduri de oase
Dragoste neghicită, trasă linii adânci în palme lacome de mătase
Îți strigă uitarea cu o mie de guri, să uiți ascunsele din poeme cărări
Eu te strig cu aduceri aminte, adăpost zăvorât cu povești, să te apere de uitări
Cu ferestre luminând tainic în mansarde ascunse în Cer
Lipsite de timp primăveri să-ți cobor de la ele, curcubeie care în soare nu pier
Să-mi alergi desculță-n sărut, să mi te lași în brațe flămândă
Loc ascuns să îmi fii, șoaptele mele nedespărțite să-ți stea, ca o umbră
Adăpost de nimeni știut, niciodată din pietre de moară zidit
Să mă descoperi în vise în nopțile reci din anotimp de niciodată iubit

  1. #1 by poetatapreferata on 24 May 2016 - 21:13

    Să înțeleg că e o replică a poemului Adăpost…. Frumos oricum!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: