Nu știu dacă tu
Simți
Răsfățându-mi-le
Simțurile
Oare ce ți se întreabă
Părul
Simțindu-se-mi inele
Pe degete
Ce-ți cred
Ochii
Cu povești
Înserându-se cu ai mei
Ce bârfe-mi poartă
Buzele-ți
Limbute
Între ale mele
Căror curiozități
Ascunzându-mi-le
Palmelor
Și gurii
Să le mai răspund
Simțindu-mă în tine
Întrebarea
Gândurilordespretine
Mă simți
Vrându-te ?
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by corina on 28 December 2014 - 10:31
Aceeasi iarna
Se-asterne
Peste noi
Un anotimp
Ne mai desparte
Noi
Ne intalnim
Mereu
Primavara
Atunci cand
Puterile-mi revin
Atunci cand
Trupul meu
Se face
Mult mai prelung…
Femeia
Primavara
Clipeste din gene
Dar fluturii
Au amortit
Si nici ingerii
Cu aripi albe
Nu s-au trezit
Tu
Sufla peste mine
Vant fierbinte
De vara
Incalzeste-ma
La focul
Sangelui tau
Si parul meu
Se va face
Matase
Fina, neagra,
In care
Imi voi imbraca
Iubirea
Interzisa
Si ochii mei
Vor privi
Adanc
In ochii tai
Doar cat
Sa-ti guste
Gandurile
Sa-ti simta
Dorinta
Ah…
Dorinta
Ta
Ma tine in viata
Imi da aripi
Negre
De inger cazut
Ma inalta
La cer
Ma coboara
Inapoi
Pe pamant…
Legata
Sunt
De tine
Cu firul iubirii
Nevazut
Iubitule
Al meu
Om de lut…