Omul tău de zăpadă

Era atât de frig
Că degetele fierbinți
Ale șoaptelor
Îți desenau mușcate
Roșii
Pe obraz
M-am apropiat
Să-ți încălzesc buzele
Prinzându-le
Între palmele alor mele
Dar ai întors capul
Și ți-ai aruncat privirea
Peste granița pașilor
Pe care ai trecut-o
Dintr-un singur salt
Al inimii
Mi-ai luat șalul brațelor
Și te-ai înfășurat în căldura lui
Atunci am înțeles
Că nu mă pot juca
Pe derdelușurile
Și ulițele
Trupului tău
Decât în sania iubirii
Și te iubesc
Ca omul tău
De zăpadă

This entry was posted on 27 December 2014, 10:58 and is filed under Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (3)

#1 by flpasiunii on 30 December 2014 - 9:42

Superb!!!!!!!!!

Reply
- #2 by Domnul Bob on 30 December 2014 - 9:55
  
  Multumesc !
#3 by corina on 27 December 2014 - 22:16

Ninge…
Ridic privirea spre cer
O mare de alb
Imi inunda
Verdele
Ochilor
Rosul
Obrajilor
Violetul
Buzelor…
Mi-e frig…
Dar
Sarutul tau
Inca mai alearga
Spre mine
Inca
Il mai astept
In ninsoare
Ai plecat
Eu am ramas
Cu omul meu
De zapada
Toata iarna
I-am soptit
Cuvinte
Fierbinti
Si el
S-a topit
De dorul
Meu
Am suflat
Peste el
Vant
De primavara
I-am dat sa bea
Apa vie
A lacrimilor
Inmiresmata
Cu petale
De trandafir
Alb
Oftand
Iti multumesc,
Doamne,
Ca mi-ai rasplatit
Iubirea;
Omul meu
De zapada
A devenit
Omul meu
De lut…

Reply