Indigo


Când te ghemuiești
Mi-aș umple golul
Brațelor
Cu rotundurile
Șoldurilor tale
Culcându-mi tâmpla
În moalele coapselor
Și lăsându-ți genunchii
Să-mi bată feciorelnic
În piept
Așteptând să le deschidă
Larg
Poarta casei
Fluturilor
Inima
Bătându-mi
Indigo

  1. #1 by Maria on 20 December 2014 - 5:50

    vers dupa vers, cuvant dupa cuvant….mai pline de tandrete, mai departe de ganduri scrise-n cuvinte pline de durere si….candva (puroi)…. Primeste-i pe cei ce vin in viata ta, privindu-i dincolo de chipurile lor vazute sau nevazute….mesajele ce ni le aduc, de obicei, au intelesul raspunsului ce-l cautam. Ma bucura mai mult versurile din, aproape, un an jumate incoace…esti diferit pe interior, mai bland cu tine. Am vazut prin cuvintele ravasite diferit… ma bucur!

    • #2 by Domnul Bob on 20 December 2014 - 12:01

      Mulțumesc, Prințesă ! Cerurile mi-s tot negre, dar m-am introvertit la credința solară. Se spune că poți schimba anotimpurile cu puterea gândurilor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: