Indigo


Când te ghemuiești
Mi-aș umple golul
Brațelor
Cu rotundurile
Șoldurilor tale
Culcându-mi tâmpla
În moalele coapselor
Și lăsându-ți genunchii
Să-mi bată feciorelnic
În piept
Așteptând să le deschidă
Larg
Poarta casei
Fluturilor
Inima
Bătându-mi
Indigo

  1. #1 by Maria on 20 Decembrie 2014 - 5:50

    vers dupa vers, cuvant dupa cuvant….mai pline de tandrete, mai departe de ganduri scrise-n cuvinte pline de durere si….candva (puroi)…. Primeste-i pe cei ce vin in viata ta, privindu-i dincolo de chipurile lor vazute sau nevazute….mesajele ce ni le aduc, de obicei, au intelesul raspunsului ce-l cautam. Ma bucura mai mult versurile din, aproape, un an jumate incoace…esti diferit pe interior, mai bland cu tine. Am vazut prin cuvintele ravasite diferit… ma bucur!

    • #2 by Domnul Bob on 20 Decembrie 2014 - 12:01

      Mulțumesc, Prințesă ! Cerurile mi-s tot negre, dar m-am introvertit la credința solară. Se spune că poți schimba anotimpurile cu puterea gândurilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: