Te renunț


Devin
Dependent
Deși nu-mi place
Cafeaua
E nisipoasă
Și are gust
Amar
Dar sorbită
Din palma
Pântecului tău
După ce ți-a curs
Pe coapse
Fugită
Din cana așezată
Pe genunchii
Aducându-ți–o
La buze
De bucuria
Șoptind tresărit
A venirii
Sărutului meu
Pe sub bolta
Sânilor
Până pe
Cârnul lor
Naiv
Căutat îndelung
De degetele
Fluturând
Pe sub mătăsurile
Tale
De femeie
Răsfățată
E dulce
Și catifelată
Îmi umple
Cerul
Gurii
Cu voluptatea
Ta
Iar pe tine
Cu viciul
Meu
Vezi
Fără cafea
N-ai mai fi
Eu
De asta
Nu pot să
Te renunț

  1. #1 by corina on 6 Decembrie 2014 - 17:31

    Mirosul de cafea
    imi aduce aminte
    de tine
    de mirosul tau
    aspru
    de tigare…
    nori cafenii
    se strang
    pe cerul gurii
    mele
    prevestind
    o ploaie
    de senzatii…
    Am invatat
    sa le transcriu
    pe coala alba
    a trupului meu
    inca
    mai fac greseli
    de transcriere…

    Daca as fi
    mai atenta
    as putea
    sa-mi reglez
    pulsul
    dupa al tau-
    tren accelerat
    care nu opreste
    niciodata
    in gara mea

    Trebuie
    sa iau
    o gura de aer
    inainte
    de a sorbi
    o gura de cafea
    pentru ca
    gustul ei
    imi aduce aminte
    de gustul tau
    amar
    de fruct oprit
    Nu ma intreba…
    de unde
    atatea
    aduceri aminte..
    pentru ca
    nici eu nu stiu
    Candva,
    Poate,
    in urma
    cu o viata
    doua, trei,
    Am baut
    multa cafea
    amara
    impreuna…

    • #2 by corina on 6 Decembrie 2014 - 23:36

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: