Devin
Dependent
Deși nu-mi place
Cafeaua
E nisipoasă
Și are gust
Amar
Dar sorbită
Din palma
Pântecului tău
După ce ți-a curs
Pe coapse
Fugită
Din cana așezată
Pe genunchii
Aducându-ți–o
La buze
De bucuria
Șoptind tresărit
A venirii
Sărutului meu
Pe sub bolta
Sânilor
Până pe
Cârnul lor
Naiv
Căutat îndelung
De degetele
Fluturând
Pe sub mătăsurile
Tale
De femeie
Răsfățată
E dulce
Și catifelată
Îmi umple
Cerul
Gurii
Cu voluptatea
Ta
Iar pe tine
Cu viciul
Meu
Vezi
Fără cafea
N-ai mai fi
Eu
De asta
Nu pot să
Te renunț
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by corina on 6 December 2014 - 17:31
Mirosul de cafea
imi aduce aminte
de tine
de mirosul tau
aspru
de tigare…
nori cafenii
se strang
pe cerul gurii
mele
prevestind
o ploaie
de senzatii…
Am invatat
sa le transcriu
pe coala alba
a trupului meu
inca
mai fac greseli
de transcriere…
Daca as fi
mai atenta
as putea
sa-mi reglez
pulsul
dupa al tau-
tren accelerat
care nu opreste
niciodata
in gara mea
Trebuie
sa iau
o gura de aer
inainte
de a sorbi
o gura de cafea
pentru ca
gustul ei
imi aduce aminte
de gustul tau
amar
de fruct oprit
Nu ma intreba…
de unde
atatea
aduceri aminte..
pentru ca
nici eu nu stiu
Candva,
Poate,
in urma
cu o viata
doua, trei,
Am baut
multa cafea
amara
impreuna…
#2 by corina on 6 December 2014 - 23:36