E deja noapte, s-au schimbat anotimpurile, a încărunțit timpul. Mai ții minte ? Când te iubeam, la ora asta plângeau amurgurile de nebăgare în seamă. Acuma ele râd, nebăgându-mă în seamă.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by corina on 15 August 2014 - 21:53
Astept mai nou vise cu ochii larg deschisi
Ma gandesc la cuvinte stoarse pe-ntuneric
Ca sa-mi lumineze nopti lipsite de feeric
Sunt singura si ele stiu
De multe ori, mi-e sufletul pustiu
Singuratatea mea le cheama
Cuvintele ca niste felinare
In orasul visurilor tale
Le vad la fiecare colt de strada
Ma invita la o promenada
Cu tine
Uite o terasa
Cu un pian si o masa!
Tu-mi dai sa beau
Din paharul cu slove
Nu vreau sa-mi inchini ode!
Ci vreau atingerea ta firava
S-o simt pe trupul meu , bolnava
Sa-ntrebi, uitandu-te in ochii mei
Iubito, tu ma vrei?
#2 by corina on 13 August 2014 - 22:20
Apusul…l-am privit azi pt prima oara anul acesta.De aici din locul copilariei mele unde veneam fascinata sa vad cum se aprind luminile orasului de jos eu fiind cocotata in cealalta parte a orasului.Am privit fara nici un sentiment cercul rosu portocaliu.Mi-a ramas imaginea lui intre sprancene .Apusul meu e in al treilea ochi si-l voi duce la geamul meu intre betoane.Am simtit doar adierea vantului placuta dupa canicula de peste zi.Clipa prezenta.Dealurile din departare.Luminile aeroportului in asteptare…si sufletul meu oftand tot in asteptare.Ah, de ce mi-am amintit de sala de asteptare?